Ce înseamnă a induce pe cineva în eroare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a induce pe cineva în eroare": a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi

" Printre frunze
Ce grosolana eroare sa crezi
Ca imblanzitorul cantec"
Imblanzitorul cantec poezie de Ana Blandiana

" O vina mana pomii inspre flori.
Poetul nu se naste din eroare
Cand isi dezbraca lira de candori,"
Chemare sau porunca? poezie de Arcadie Suceveanu

EROÁRE (< limba franceza , latina) substantiv feminin

1. Iluzie a simțurilor, care provoacă decepție în planul conștiinței.
♦ Cunoștință sau idee falsă, inexactă în raport cu cu un fapt real sau cu o normă definită.
       • Erori logice = erori provenite din încălcarea regulilor demonstrației, săvârșite intenționat (sofisme) sau neintenționat (paralogisme).
♦ Idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit, greșeală.

2. (GENET.) E. înnăscută de metabolism = defect ereditar enzimatic, prin mutație deficitară (Dorothy Garrod, 1908); orice tulburare biochimică determinată genetic, în care un defect enzimatic specific produce un bloc metabolic (Thompson și Thompson, 1967); eroare garrodiană.

3. (Dr.) Falsă reprezentare asupra unei situații de fapt (e. de fapt) ori asupra existenței sau conținutului unui act normativ (e. de drept) și care, atunci când împiedică întâlnirea voinței părților contractante (e. obstacol), constituie o cauză de nulitate absolută a contractului, iar când alterează numai voința părților (e. viciu de consimțământ) constituie o cauză o cauză de nulitate relativă a contractului.
       • E. comună = e. în care, aflându-se un număr însemnat de persoane, se produc efectele juridice corespunzătoare falsei reprezentări a realității. E. judiciară = stabilire greșită a faptelor dintr-un proces penal și care duce la pronunțarea unei condamnări nedrepte.

4. (fizică) E. medie = valoare medie a erorilor posibile. E. admisibilă = e. maximă admisă, astfel încât rezultatele obținute în urma activității supuse e. pot fi utile. E. absolută = valoarea absolută a diferenței dintre valoarea exactă a unei mărimi și cea obținută în urma unei măsurări sau a calcului. E. relativă = raportul dintre eroarea absolută și valoarea reală a mărimii respective.

5. Teoria erorilor = capitol al analizei numerice care studiază erorile și propagarea lor în calcule.

6. (economie) Cont de erori (sau de așteptare) = cont în care sunt înregistrate toate e. acumulate până la închiderea bilanțului.
       • Expresia: Erori și omisiuni = formă de asigurare legată de angajamentul de a se acoperi pagube survenite în urma unor greșeli în practicarea anumitor profesii cu excepția celei medicale (inginerie, financiar-bancară etc.).