Ce înseamnă a îndruga,la verzi și uscate?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a îndruga,la verzi și uscate": a înșira vrute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești

" Dupa moartea naprasnica a lui taica-su, maica-sa il harazise calugariei si-l inchinase, de copil, unui schit. Dar cum calugarii il tineau sluga Ia grajduri, l-a scos si l-a adus acasa, pe care ea, ca sa nu-si calce cuvintul dat lui Dumnezeu, a prefacut-o intr-un soi de schit. De aceea isi gaseau aici liman bietele femei, pentru care lumea scosese ponoase lui Bujor. Neveste oropsite de barbati, batrine sarace si fara nici un sprijin, muieri ramase de izbeliste urcau pentru orice nevoie la Bujoreanca. Aici erau ajutorate, sfatuite, imbunate. Cele care nu mai aveau unde se-intoarce erau gazduite in una din chiliile casei, pina isi gaseau un capatii. Astfel ca se aflau totdeauna trei-patru suflete in ocina Bujorenilor, care, in loc sa saraceasca din pricina gurilor de adaos, dimpotriva, sporea.
Ascultam ca la un basm. Si nu cercam nici macar sa-mi inchipui cele ce auzeam. Lasam sa-mi zbirniie vorbele femeii pe la urechi, calcind pe urmele ei ponorul cu repezisuri lunecoase. Ea se oprea ici-colo sa rupa o creanga, ca s-o ajung din urma. Citeodata indruga un cintec scurt. Din toata fiinta ei marginita de saracie, ciuntita de vaduvie, hartuita de necazuri, tisnea seva nebiruita a vietii, care parca incepu sa ma invioreze si pe mine. De unde paseam cu capul in pamint, am prins a privi in sus si in laturi. Coborisem din norii si negurile ce ramineau posomorite inapoi Calcam acum plaiuri limpezi si tapsane mingiioase, cu iarba mijind a lumina. Turla cerului de ceata se spargea ici-colo in ochiuri de majolica albastra Intram in alta lume. Catre seara am tulit intr-o rariste de fagi, si, dupa ce am sarit un pirleaz, ne-am lasat intr-o livada imprejmuita. Nu-mi venea sa cred ochilor. Zarile serii sticleau printre trunchiuri albe, spoite cu var, de meri si peri cu frunzisurile rotunde. O carare dulce cotea spre un umar de deal, in luminisul caruia se adaposteau acareturile Bujorenilor.
Uimirea mea se schimba aproape in zapaceala. Dupa atitea zile de picla si ploi, de zacere pe jos prin cosare, de umblet prin zloata si frig, iesisem pe cellalt tarim? Ne-am oprit la marginea curtii. Ne simtisera ciinii."
Misiune de incredere poezie de Vasile Voiculescu

ÎNDRUGÁ, îndrúg, verb

I. tranzitiv

1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă (vezi îngăima); prin extensie a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost (vezi trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90.
       • Expresia: A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira verb reflexiv:ute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39.
♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (reflexiv pasiv) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518.

2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce verb reflexiv:un turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 452.
♦ A toarce fără pricepere și fără spor; prin extensie a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284.