Ce înseamnă a împlini voia cuiva sau voile cuiva?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a împlini voia cuiva sau voile cuiva": a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva

" Uita sa-si blesteme amanul.
Turbat-a in voie dusmanul. —
El cupa de fiere golind"
Rondelul lui Saadi iesind dintre roze poezie de Alexandru Macedonski

" Si te-ai predat hipnotizarii ce fara voie poruncea,
Si ti-am rapit, de bunavoie, o pubertate indoioasa,
De bunavoia ta sunasesi la poarta mea intunecoasa."
Pe sanurile poezie de Alexandru Macedonski

VÓIE, (rar) voi, substantiv feminin

1. Voință, verb reflexiv:ere, intenție.
       • Locuţiune adverbiala Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat. Peste voia... = împotriva voinței cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = verb reflexiv:ând-nevrând.
♦ (învechit, în sintagma) Voie vegheată = bunăvoință; prin extensie protecție, favoare.

2. Dorință, plăcere, înclinație spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere.
       • Locuţiune adverbiala În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (popular) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greși.
       • Expresia: Voia la dumneata ca la banul Ghica = ești liber să faci ce verb reflexiv:ei. A-i fi (cuiva) voia (să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorința, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorințele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorința, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreția cuiva.

3. Poftă, dorință, chef.
       • Expresia: A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva.
♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea).

4. Permisiune, încuviințare, învoire; dispoziție.
       • Locuţiune adverbiala Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviințarea cuiva. [ pronunție: vo-ie]

– Din limba slavă (veche) volja.