Ce înseamnă a împinge cuiva bani?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a împinge cuiva bani": a mitui pe cineva

" Molatic lazarone dormind — visand mereu.
Vezuviul in aer impinge zi si noapte
Coloana sa de flacari, coloana sa de fum..."
Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski

" Nu carnea noastra poate sa dea palme Neprihanitei stele de departe, Ci vorbele zburate ca o piatra Din laconismul nostru de sudalme, Metodice sudalme, foarte calme.
Ce ni-i obrazul, daca avem si cuget, Daca sub blana noastra cea de aur impinge lira coarnelor de taur, Care devora, muge si strapunge?
Ce-i painea, daca gura o-nrazboaie, Daca mai vrem samanta sa rodeasca,

Instinctul foamei sa ne omeneasca Cutitele in greva, ca nu taie?"
Ura coarnelor de taur poezie de Anatol Codru

ÎMPÍNGE, împíng, verb

III.

1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa, a muta (pe cineva sau ceva) din loc, exercitînd o apăsare. Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153. A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121. Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84.
       • figurat Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36. Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96.
       • absolut Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31.
♦ figurat A înălța, a întinde. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408.
♦ intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din locuțiune Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II

9.
       • figurat Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311.
♦ A duce, a purta. Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, forme J. 759. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104.
♦ figurat (Adesea peiorativ) A ajuta (pe cineva) să ajungă la o situație.
       • Expresia: A împinge (cuiva) bani = a mitui (pe cineva). După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168.

2. tranzitiv figurat A îndemna, a îmboldi. În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503. Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23. Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23.
       • Expresia: A-l împinge (pe cineva) păcatul (sau păcatele) să (sau de...) vezi păcat.

3. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte; a se îngrămădi, a-și face locuțiune Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120.
♦ tranzitiv A îmbrînci. Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120.
       • reflexiv reciproc. Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146.

4. tranzitiv figurat (Învechit) A respinge, a nu primi, a îndepărta de la sine. Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106.

– Forme gramaticale: perfectul simplu împinsei, participiu împins.