Ce înseamnă a-i trece cuiva un sloi de gheață prin inimă sau pe spinare, rar peste obraz?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i trece cuiva un sloi de gheață prin inimă sau pe spinare, rar peste obraz": a-l trece pe cineva fiori de spaimă

" Sar manei mame ; trista se pleaca ea spre pat.
E sloi copilul, pielea pe-obrazu-i a crapat,
Tot trupul lui e vanat, si supt si de-nghetat"
Strajerul poezie de George Cosbuc

" Dorobantii, d nd de-un r u,
Au trecut prin sloi de gheata
Si prin apa p na-n br u."
La Smardan poezie de George Cosbuc

SLOI, sloiuri, substantiv neutru

1. Bloc mare de gheață, care plutește în apele curgătoare și stătătoare înainte ca acestea să fi înghețat cu totul sau (mai ales) după dezgheț. Nici un sloi n-a mai rămas pe gîrlă. VLAHUȚĂ, P. 70. Mă las în aburirea unui vis ușor, cu ochii duși pe oastea albă a sloiurilor ce se grămădesc la cotituri, se-nalță... se pierd departe, de-a lungul sălciilor verzui și mirositoare. PĂUN-PINCIO, P. 98. Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite O pasăre plutește cu aripi ostenite. EMINESCU, O. I 114.
       • (Cu o precizare pleonastică) Boala mea nici că s-a duce Pînce tu nu mi-i aduce Mură-albastră și amară, Sloi de gheață-n miez de vară. ALECSANDRI, P. P. 53.
       • Expresia: A fi sloi (sau sloiuri) (de gheață) = a fi înghețat de frig. Tu ești sloi, golănețule. Alți băieți au șoșoni și bocanci. PAS, Z. I 66. E sloi copilul, pielea pe obrazu-i a crăpat, Tot trupul lui e vînăt și supt și, de-nghețat, E rece ca pămîntul. COȘBUC, P. II 191. A-i trece (cuiva) un sloi (sau sloiuri) (de gheață) prin inimă (sau prin spinare, mai rar peste obraz) = a-l trece (pe cineva) fiori reci. A stat năuc, și-un sloi părea că-i trece peste-obraz. COȘBUC, P. I 256. Sînt pierdut, zise Duțu, și parc-un sloi de gheață îi trecu prin inimă. SLAVICI, O. I 330. Omului îi trecea numai fiori reci și sloiuri de gheață prin spinare. SBIERA, P. 228.
♦ figurat Om rece, lipsit de căldură sufletească, nepăsător, necomunicativ. Dulcele meu sloi de gheață! tu marmură! tu piatră, tu! EMINESCU, N. 123. Ce folos că trag acasă, Că n-am nevastă frumoasă, Strîng în brațe sloi de gheață. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 183.
♦ (Adverbial) figurat Încremenit, nemișcat. Iazul pare că sta sub ea prea luciu și prea sloi. GALACTION, O. I 47.

2. Țurțure de gheață. Trenul a sosit gîfîind, cu locomotiva înfășurată în sloiuri. C. PETRESCU, A. 297.

– plural și: (m.) sloi (BART, E. 330, SANDU-ALDEA, U. P. 24).