Ce înseamnă a-i toca cuiva la ureche sau la cap sau a toca pe cineva la cap?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i toca cuiva la ureche sau la cap sau a toca pe cineva la cap": a spune mereu același lucru, a bate pe cineva la cap cu același lucru, a plictisi

"Acum vazu parca intaia data ca toaca brusturi si mesteca nisip.
Maica-sa toca patrunjel si mesteca malai.
I se puse un nod in gat ca atunci cand era gata sa planga. "
Poarta poezie de Nicolae Velea

" � Ce sa fac, mi-a plecat barbatu' la moara si nu stiu: sa-l mai astept sau sa ma marit
Stanica intelese prea mult sau poate intelese doar cat trebuie si trecu dincolo, unde incepu sa guste din trebuitoarea varza acra. Sevastita toca varza cu manecile sumesc si bratele voinice ce i se inrosisera frumos de ger. Asa ca ea il chema in casa si�J omeni cu inca vreo cateva cani de vin. Stanica scapa de cateva ori mana si poate s-ar fi ajuns la si mai jos, ori mai departe, daca nu s-ar fi auzit batutul portii si pasii de gospodar ai lui Parvu.
Stanica dadu sa sara pe fereastra dinspre gradina, in spatele casei, dar nu ajunse la toc si Parvu il gasi rosu la obraji, ca scos din fiertura noua."
Ziceri sub streasina iernii poezie de Nicolae Velea

TOCÁ, toc, verb

I.

1. tranzitiv A tăia un material în bucăți foarte mărunte (uneori reducîndu-l la o pastă) prin lovituri repetate cu un instrument tăios sau utilizînd mașini speciale. Dumitrache, adună urzici, toacă-le, fierbe-le, amestecă-le cu tărîțe și dă-le la rațe. STANCU, D.

6. Răsuceai de asemeni o funie de cîlți... și pe urmă tocai cîlții mărunt pe o buturugă, c-un toporaș. PAS, Z. I 37. Stăteau toți ca niște bușteni, pe care ai fi putut să toci toată pădurea. GALACTION, O. I 271.
       • figurat Plumbii toacă nemilos îngrăditura cu nuiele împletite. DUMITRIU, N. 214.

2. tranzitiv figurat (Cu privire la bunuri materiale) A cheltui fără chibzuială, a risipi. Se miră cum am putut, în asemenea timpuri, să-mi toc trei moșteniri. C. PETRESCU, C. vezi 200. Își tocase moștenirea de la părinți, iaca ce făcuse! DELAVRANCEA, O. II 326. S-a îndrăgit cu vătaful lui de curte și-i toacă starea fără mustrare de cuget. FILIMON, C. 219.
♦ (Cu privire la persoane) A duce la ruină, prin cheltuieli nechibzuite; a face să sărăcească. A divorțat de Pascalopol, după ce l-a tocat, și acum e prin Spania. CĂLINESCU, E. O. II 320. Unii spun că Brumaru trăiește din expediente de club, iar alții că ar fi bogat și Nadina îl toacă îngrozitor. REBREANU, R. I 254.

3. intranzitiv A îndruga multe și mărunte; a flecări, a sporovăi. De ani de zile toca despre eroi, patrie... și la cel dintîi obuz, a fugit. CAMILAR, N. I 64. Ce rost își are pofta nebună a șerpișorilor mei de copii aici, cînd eu ți-am tocat despre bielă? SAHIA, N. 32. Le toacă gura în neștire, Se bat cu morile de vînt. VLAHUȚĂ, P. 53.
       • Expresia: A toca cuiva la ureche (sau la cap) sau (tranzitiv) a toca pe cineva la cap = a spune (cuiva) multe și mărunte, a plictisi pe cineva cu același lucru; a flecări. D-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbește și-i toacă la ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III

8. Că doar n-am să-ți toc la ureche pînă mîne. ALECSANDRI, T. I 110. El iubea liniștea și copiii îi tocau la cap toată ziua. NEGRUZZI, S. I 206. A-i toca cuiva gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită) vezi gură (I 3). (tranzitiv) A toca la verzi și uscate sau a toca cîte-n lună și în soare = a povesti tot felul de baliverne, a spune verzi și uscate.

4. intranzitiv A bate, a ciocăni, a lovi, a bocăni. După zidul morii, mulțimi de mitraliere prinseră a toca. CAMILAR, N. I 82. O mitralieră toacă departe, dar lovește prea scurt. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. El au tocat la ușă, și ea au întrebat că cine-i acolo. SBIERA, P. 84.
       • tranzitiv Îmi vine să-l toc în cap, să-l omor... că încă atîta năcaz nime nu mi-a făcut. RETEGANUL, P. IV 25.

5. intranzitiv A bate toaca. Cuvioșii părinți au tocat, au dat clopotelor grai. GALACTION, O. I 217. Popa-n toacă, toacă La biserica din sat. MACEDONSKI, O. I 86. Nu se auzea de dimineață pînă în sară decît tocînd și trăgînd clopotele. NEGRUZZI, S. I 226. Cînd toca la Radu-vodă, Eu stam cu puica de vorbă. TEODORESCU, P. P. 312. Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă. (figurat) Crăcile uscate se băteau una de alta, sunau în depărtări, tocînd în clopotnițele singurătăților. CAMILAR, N. II 271. Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur. EMINESCU, O. I 69.
       • Expresia: Unde popa nu toacă = foarte departe, unde și-a înțărcat dracul copiii. Vă duceți... În baltă, trestie, pustietate, Unde popa nu toacă, Unde fata nu gioacă. ALECSANDRI, P. P.

10.
♦ (Despre păsări) A produce un zgomot caracteristic, lovindu-și una de alta, în mod ritmic, cele două părți ale ciocului. Cocostîrcii, înfipți într-un picior, Dau gîtul peste aripi, tocînd din ciocul lor. ALECSANDRI, P. III 39.