Ce înseamnă a-i sosi cuiva ceasul sau veleatul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i sosi cuiva ceasul sau veleatul": a-i veni cuiva timpul să moară

" C`nd din marea vie ii june
Vei sosi la mal,
O sa vezi =i tu ca mine,"
Lui n nicoleanu poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu

" La Turnu-Magurele,
Dar voi sosi cat de-n curand.
Asculta-mi rugamintea,

Ca mama, dac-ar sti ca-s mort,"
Rugamintea din urma poezie de George Cosbuc

SOSÍ, sosesc, verb IV.

1. intranzitiv A ajunge undeva (după un drum lung). Drumețul a sosit în dreptul fintînii. CARAGIALE, O. III 52. Durduind soseau călării, ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Iată, după lungă cale Cu plăcere-aici sosesc. ALECSANDRI, T. I 349.
       • (În construcții cu dativul pronume persoană) Nu mai putea de bucurie că îi sosise așa voinic chipeș. ISPIRESCU, L. 22.
       • (Despre obiecte văzute în mișcare) Apele lui sosesc limpezi, rostogolindu-se mereu mai departe. BOGZA, C. O.

14. Numai de ar sosi mai repede vagonul cu mobile. C. PETRESCU, C. vezi

11. În verb reflexiv:emea aceasta, sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271.
       • reflexiv (Popular, rar) Că nouă ni s-a sosit o pustie de hîrtie. HODOȘ, P. P. 203.

2. intranzitiv (Despre termene, intervale de timp) A începe să se desfășoare. Toamna a sosit, soarele apune trist. DELAVRANCEA, A.

15. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira fierbînd un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Așadar, cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări, întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, la TDRG.
       • Expresia: A-i sosi (cuiva) veleatul (sau ceasul) = a-i veni cuiva timpul să moară, a fi pe punctul de a muri. Pasămite, i se împlinise și lui, îi sosise veleatul. ISPIRESCU, U. 119.

3. tranzitiv (Învechit și popular) A ajunge (pe cineva) din urmă, a prinde. Ion se crezu ajuns iar în preajma lumii și zori să sosească pe țigănuș, care se făcea că merge înainte, dar alene. VISSARION, B. 113. Pe cînd se lupta să deschiză ușa cu mîna stîngă... Irina a mamei Argiriței îl sosi de pe urmă, cu un maldăr de găteje și de viță uscată. DELAVRANCEA, S. 188. Dar ceata de hiare o văd... mă sosește. Fierbintea-i suflare acum o simții. ALEXANDRESCU, M. 42.
♦ A prinde fără veste, pe neașteptate; a surprinde. Mă sosi și noaptea- GORJAN, H. I 150. Fugi deochi dintre ochi, că te-ajunge, te sosește și amar te pedepsește. ȘEZ. III 195.

4. intranzitiv (Neobișnuit) A ajunge în situația să...; (impersonal) a se întîmpla să... Lăcomind la al altuia, sosește de pierde și al său. ODOBESCU, S. III 151.