Ce înseamnă a-i sîngera cuiva inima?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i sîngera cuiva inima": a fi îndurerat, a suferi sau, tranzitiv, a îndurera pe cineva, a face să sufere

"
Staretul astepta vestile. Strinse toti calugarii, ii cerceta. Nu lipsea, nu schiopata, nu singera nici unul. Ciobanii, asijderi.
Vraciul si vinatorul ramasera pentru a doua noapte si luara veghile de la capat. Lupul nu s-a aratat. A treia, a patra, a cincea noapte, iar nimic. Ceea ce dovedea ca impuscatura mersese in plin. in cine? si unde? Trebuiau iscodite acum satele, sa se afle ce om zace sau care s-a rapus"
Schimnicul poezie de Vasile Voiculescu

"O vlaga padureata si amara,
Iar spinii ce ma singera pieptis imi potolesc vapaia mea de vara.
Doar cind ajung la iezerul de munte "
Cantece de jaun poezie de Virgil Gheorghiu

SÎNGERÁ, sîngerez, verb

I.

1. intranzitiv (Despre răni sau părți rănite ale corpului; prin extensie despre ființe) A pierde sau a lăsa să curgă sînge. Pentru aurul pîinii, pentru care-am luptat și sîngerat. VINTILĂ, O. 36. Ea, biata, nu mai vede spinii Și-adună flori, și mîna ei Îi sîngera, dar nu o doare, Că pentru-n spin avea o floare. COȘBUC, P. II 263. Cînd se atingea de cîte un colț de piatră, cărnurile îi sîngera. ISPIRESCU, L. 195. Rana veche ușor sîngerează, se zice despre o durere veche care revine.
♦ figurat A suferi, a îndura multe nenorociri. N-ar fi decît natural, că doar am sîngerat destul pentru patrie. REBREANU, P. S. 118. Asupra mea se năpustiră... Onoarea mea o nimiciră, Am sîngerat, dar am tăcut. MACEDONSKI, O. I 38.
       • Expresia: A-i sîngera (cuiva) inima = a fi îndurerat, a suferi (sau, tranzitiv, a îndurera pe cineva, a face să sufere). Transformate în fraze, lucrurile care-i sîngerau lui inima apăreau reci, mărunte și fără nici o importanță. REBREANU, R. I 298. Dacă cineva ar fi scris cugetările mele, ar fi făcut să sîngereze inima ce ar fi citit. BOLINTINEANU, O. 387.

2. tranzitiv A face zgîrieturi sau răni din care curge sînge; a răni. Tătarul își găti sulița care sîngerase în ziua aceea multe trupuri. SADOVEANU, O. VII

13. Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. O, nu mi-e că mi-am sîngerat La prag piciorul într-un cui, Dar mi-e că e păcat! Om bun ca dînsul nimeni nu-i. COȘBUC, P. I 94. (figurat) Și nu te-ar ierta moșia, ba te-ar ține chiar de rău De i-ai sîngera ogorul numai pentru păsul tău. DAVILA, vezi vezi 121.
       • reflexiv Cu cuțitele lor se sîngerară și moldovenii, și-și atinseră pe rînd buzele de picăturile rubinii de sînge. SADOVEANU, O. VII 19. Fugit-a taurul? întrebară oamenii.

– N-a fugit, răspunse el și nici n-a mai fugi, căci l-am omorît. Uitați la gurile cînilor cum s-au sîngerat în el. RETEGANUL, P. IV 43.

3. intranzitiv figurat A avea culoarea sîngelui, a se înroși. La zare neaua piscurilor sîngera în amurg. M.

I. CARAGIALE, C. 39. Nori se bat la orizon, Tot apusul sîngerează. MACEDONSKI, O. I 200.

4. intranzitiv și reflexiv (Despre vite) A se îmbolnăvi de sînge (6). Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie ca să le treacă. ȘEZ. XII 162.

– prezent industrie și: sî́nger (STANCU, despre 99).