Ce înseamnă a-i pocni cuiva fălcile?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i pocni cuiva fălcile": a-i trosni cuiva fălcile

" Si-atunci, ca niciodata, din ochii lacrimati
Incep a pocni flacari, pe nari si de pe gura
Siroi curgea de para, scantei o mie cura"
Izvor de apa vie poezie de George Cosbuc

POCNÍ, pocnesc, verb IV.

1. intranzitiv A produce un pocnet, a face să se audă un pocnet, a răsuna cu zgomot scurt și sec; a plesni, a trosni. în popasul de sus au stat ș-au ascultat cum pocnește gheața într-un pîrîu din vale, cine știe unde. SADOVEANU, B. 215. Undeva porniră răzlețe focuri de arme. Se întețiră un timp. Tăcură iar. Mai pocni departe un glonț întîrziat. C. PETRESCU, T. II

13. Perechile de șine se multiplicau, se apropiau, se întretăiau. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări. REBREANU, R. I

13. Pe vatra veche ard, Pocnind din verb reflexiv:eme-n verb reflexiv:eme, Trei verb reflexiv:eascuri rupte dintr-un gard, Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191.
       • Expresia: A-i pocni cuiva fălcile, se zice despre cel care mănîncă lacom.
       • (Urmat de determinări arătînd instrumentul, introduse prin prepoziție «din» sau «cu») Sofron Vesbianu pocnea din degete, înaintînd spre tine. C. PETRESCU, Î. II 93. Pocnind din bici pe lîngă boi, în zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. COȘBUC, P. I 93. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P. 107. Merge tot mereu Voinicelul meu Din frunze pocnind, Codri vechi trezind. ALECSANDRI, P. P. 62.
       • (Poetic) Tunete bătrîne pe-a certurilor vatră Pocnesc cu-a lor ciocane. EMINESCU, O. IV 305.
♦ (Popular) A izbi cu zgomot (ținta). Iată chiot s-auzea, Buzduganul vîjîia, Drept în ușă că pocnea. ANT. literar popular I 423. Apoi durda-și întindea Și-n plin durda lui pocnea. Potirașii gios cădea, în sînge se vîrcolea. ALECSANDRI, P. P. 88.

2. tranzitiv A lovi (pe cineva sau ceva) scurt și cu putere. Își pocni caii și birja porni. DUMITRIU, N. 80. Cucoana Aretia și-a pocnit palmele una de alta, a holbat ochii mari... și s-a uitat la mine. SADOVEANU, O. VIII 46.
       • figurat La orice împrejurare, te pocnea cu o anecdotă. SADOVEANU, O. VI 33.
       • intranzitiv Pocni cu sbiciul în cătanele împăratului. RETEGANUL, P. I 10.

3. intranzitiv A se sparge, a se crăpa. Gurița ei gîndeai că-i cerașă pocnită în două. RETEGANUL, P. IV

3. Nu știu ce face de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. CREANGĂ, P. 58.
♦ A se rupe (din cauza unei întinderi puternice). Vijelia... face să se cutremure și să pocnească pînza întinsă peste capătul bărcii. DUMITRIU, P. forme 17. Și pe Gruia că-l punea... Tot în lanț Pînă-n grumazi. Da el numai se clătea, Toate ferele pocnea. BIBICESCU, P. P. 296. Turcii iar că l-o legat Cu o vină de bou... oricît o mai smîncit Vîna n-o pocnit. ȘEZ. IV 9.

4. intranzitiv (Neobișnuit) A nimeri, a brodi. Merge numai într-un noroc, unde va pocni, să pocnească. ȚICHINDEAL, forme 24.