Definiție din
Dicționarul etimologic român
miáu interjecție
– Reproduce glasul pisicii.
– Mr. meao. Creație expresivă, conform miorlau, și albaneză miauljis, limba neogreacă μιαουνίζω, italiana miaulare, gnao, limba franceza miaou, miauler, spaniolă mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului.
– derivat miauna (variantă mieuna, mieuni, Banat mioni), verb (a miorlăi); miaut, substantiv neutru (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (variantă mieunat), substantiv neutru (miorlăit); mieunătură, substantiv feminin (miorlăit).
Alte expresii înrudite sau asemănătoare 
