Ce înseamnă a-i îngheța cuiva inima sau sângele în vine?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i îngheța cuiva inima sau sângele în vine": a înlemni, a încremeni

" Pentru Ilie T. Zegrea
Vor ingheta gradini de puritate,
Fluturi batrani se vor intoarce-n ou,"
Vesperala poezie de Arcadie Suceveanu

" Si timpul rascroit incepe intr-o roua,
De parca ingheta si iata, vad cum ploua
Sfarseste primavara c-un inceput de toamna..."
Secunde cu munti poezie de Ion Vatamanu

ÎNGHEȚÁ, înghéț, verb

I. intranzitiv

1. (Despre lichide, în special despre apă) A se preface în gheață; a prinde o pojghiță de gheață sub influența temperaturii scăzute; prin extensie (despre unele corpuri care conțin apă) a se întări, a se învîrtoșa din cauza înghețului. Pămîntul a înghețat. ▭ Bălțile înghețaseră, iar cînd călca pe zgrunțurii tari ca fierul, îl săgeta pînă-n creieri. CAMILAR, TEM. 29. S-a lăsat iarna cu zăpezi și geruri... Au înghețat toate apele. STANCU, U.R.S.S. 137.
       • (Hiperbolic) Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii: pentru că și focul îngheață lîngă tine. CREANGĂ, P. 240.
       • figurat A-nghețat tăcerea sus ca un ocean. despre BOTEZ, P. O. 68.
       • Expresia: A-i îngheța cuiva inima (sau sîngele în vine) = a înlemni, a încremeni (sau, tranzitiv, a face pe cineva să înlemnească). Aceste cuvinte ne îngheață inima. GHEREA, ST. Hristos II 93. Minte de îngheață apa (sau apele) vezi minți.

2. (Despre ființe, plante și diverse părți ale organismului lor) A degera, a amorți de frig; a muri din cauza gerului. I-au înghețat mîinile și picioarele. ▭ De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat. ALECSANDRI, T. I 317. (Hiperbolic) Ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig. CREANGĂ, O. A. 254.
       • tranzitiv Ar fi verb reflexiv:oit să doarmă, să viseze

– dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjenea ochii. EMINESCU, N. 42. (Poetic) Vîntul trecuse la nord. Suflarea lui înghețase văzduhul. BART, E. 389.

3. figurat A încremeni. Voi să spuie ceva, dar cuvintele înghețară pe buze; pleoapele căzură grele și rămase țeapăn. DUNĂREANU, CH. 39. Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127.
       • tranzitiv Moșneagul ar mai fi spus ceva dacă privirea aprigă a lui Șoimaru nu i-ar fi înghețat vorba pe buze. SADOVEANU, O. VII 168. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171.

4. figurat (Adesea urmat de determinări introduse plin prepoziție «de») A fi cuprins de o emoție puternică, a rămîne fără suflare; a înmărmuri, a înțepeni. Atunci, să știi tu bine, Vom mai vorbi cu tine, Cînd mi-or găsi inelul... Iar mirele-a-nghețat. COȘBUC, P. I 278. Se făcu iarăși lup... rînjind către curtenii împăratului. Aceștia... deodată înghețară de frică. ISPIRESCU, L. 79. Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178.