Ce înseamnă a-i da inima brînci?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a-i da inima brînci": a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru a face ceva

" La inceput au primit in gluma sa intre in planurile mosului, ca un prilej de petrecere si joc, fara sa creaza si fara sa se patrunza de insemnatatea lucrului. Pina la urma, puterile vrajitorului i-a infrint si i-a inmuiat cit sa alcatuiasca un singur trup si un singur suflet, supusi ca un stog de oaste la poruncile lui. Dupa ce i-a laiat, i-a ghilit si le-a dat primencli, a inceput un soi de initiere cu fiecare ins in parte. Omul a fost dascalit in taina ce sa faca, cum sa se poarte. Trebuia sa se pastreze curat, sa nu ocarasca, sa nu pomeneasca pe diavol, sa nu se atinga de rachiu si de tutun, sa nu se pingareasca cumva cu vreo vita. Si, mai presus de toate, sa ramiie mut. Orice s-ar intimpla, sa nu scoata o vorba tot timpul cit intra in trimba vrajilor.
in rastimpuri culegea buruieni si radacini de pe coclauri, iarba cu smei, brinca de urs, turta lupului. Din ele plamadi bautura vrajita care da virtute si chezasuieste biruinta. Si-o strinse intr-o cada pitita dupa usa slonului.
Cind a fost gata, i-a intrulocat pe toti si a facut citeva probe, inchipuind cum avea sa se desfasoare rinduiala solomoniei."
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

BRÎ́NCĂ2, brînci, substantiv feminin

1. (Regional) Mînă. Domnul Romii cu fulgerul în brîncă Lega și dezlega după voie. BUDAI-DELEANU, Ț. 150.
       • (În limba literară numai în expresie) A merge (sau a fugi, a se urca, a se tîrî etc.) pe (sau, mai rar, în) brînci =(în opoziție cu a merge etc. în picioare) a merge (sau a se urca etc.) pe mîini și pe picioare, pe burtă, de-a bușilea. Urc toți munții pe brînci. TULBURE, vezi R. 19. M-am lungit pe brînci lîngă foc. GALACTION, O. I 66. Ca niște uriași culcați pe brînci stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. 153. Și-au prăpădit papucii, fugind mai mult pe brînci decît în picioare. CREANGĂ, A. 79. A cădea (sau a da) în (sau pe) brînci = a) a cădea în mîini, a se sprijini în cădere cu mîinile de pămînt. El verb reflexiv:ea să se ridice și cade-n brînci din nou. IOSIF, PATR. 71; b) figurat a cădea la pămînt (istovit de oboseală). Ne prădau logofeții, cîinoșii vătafi ai puterii, Dam în brînci sub biciul de plumb al poruncii. TOMA, C. vezi 389. Mîna puternică a călărețului, care pe dată scurta frtiele, nu lăsa dobitocul obosit să cadă în brînci. CONTEMPORANUL, III 921. Muncești pînă cazi pe brînci. PANN, P. vezi I 135. A munci (sau a lucra) pe brînci = a munci pînă la istovire. N-ai putea spune că se lucra pe brînci. PAS, Z. I 294. Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci. SAHIA, N. 94.

2. (La plural ; de obicei construit cu verbul «a da») împinsătură, izbitură (repede și neașteptată); ghiont. Din brînci și din bătăi n-o slăbește. GHEREA, ST. Hristos I 186. Ce te izbești de oameni...? și-i dete brînci de-l aruncă cît colo. SLAVICI, O. I 327. Cînd cu brînci groaznice, cînd cu dinte Apărîndu-să, sugrumă și ucide. BUDAI-DELEANU, Ț. 171.
       • Expresia: A-i da inima brînci = a se simți împins către ceva, a simți un imbold pentru (a face) ceva. Inima îi dete brînci, și ea nu se putu opri, ci îl sărută. ISPIRESCU, L. 47.

3. (Regional) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. vezi gheară. Să ne scăpăm stăpînul din brîncile lupului. RETEGANUL, P. III 41. Să fiu cîne-n patru brînci! BIBICESCU, P. P. 388.
       • Compuse: brînca-porcului = a) plantă erbacee cu tulpina și frunzele acoperite cu peri moi (Scrophularia Scopolii); b) cinsteț (Salvia glutinosa); brînca-ursului = a) crucea-pămîntului; b) pedicuță (Lycopodium cluvatum).

– Variantă: (2) brînci (ISPIRESCU, L. 108) substantiv masculin