 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 ă in literatură " Prapastie in care virtutea este-o crima, Si crima cea mai neagra, virtute mai sublima, Gomora renascuta, ce poarta-n al ei san" Noaptea de noiembrie poezie de Alexandru Macedonski " In biserica tot forma, si-n gazetarii — reforma. Forma in casatorie, in virtute forma iar... For ma este-n fr untea legii, fondul este la dosar!" Formele poezie de Alexandru Macedonski |
| Definiție din
VÎRTÚTE, virtuți, substantiv feminin (Învechit și arhaizant; și în forma virtute)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Putere, tărie, vigoare. În zadar sări și se smuci iapa cu vîrtute, căci voinicul nostru se ținu zdravăn. POPESCU, B. I 39. Acum pîrdalnicele de bătrînețe mi-au secat toată vîrtutea. ISPIRESCU, L. 12. Tată-meu a fost om tare, Cu vîrtute foarte mare. TEODORESCU, P. P. 116. • Expresia: Om în vîrtute = om în putere. A fi tare de vîrtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. Era odată o babă care avea trei feciori... tari de vîrtute, dar slabi de minte. CREANGĂ, P. 3. 2. Bărbăție, curaj, verb reflexiv:ednicie (războinică). Pădurile și imașurile și fînațurile, cu vîrtute cîștigate în războaiele vechi, se vor întoarce după dreptate neamurilor. SADOVEANU, O. VII 63. Vîrtutea infanteriei noastre la escaladarea Brăilei egală pe acea a cavaleriei la surprinderea taberei de la Jiliște. HASDEU, I. vezi 103. 3. Proprietate, însușire, calitate. Pămîntul întreg e încins cu coarde și cu rețele de fier care, prin vîrtuțile de curînd aflate ale aburului și ale trăsnetului, poartă pretutindeni știri. ODOBESCU, S. III 320.- Variantă: virtúte substantiv feminin |
