Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DÎRLOÁGĂ, dîrloage, substantiv feminin Cal slab, prăpădit și bătrîn; mîrțoagă, gloabă. Are o dîrloagă de cal care abia se mișcă.
• Expresia: A fi (sau a se băga, a ajunge) slugă la dîrloagă = a fi (sau a ajunge) sub comanda, sub conducerea unui om nevrednic, nepriceput. Tănăsică era... păgubaș din sărăcia lui de slugă la dîrloagă. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 52. Dacă n-am ținut samă de vorbele lui, am ajuns slugă la dîrloagă, și acum, verb reflexiv:înd nevrînd, trebuie s-ascult, că mi-i capul în primejdie. CREANGĂ, P. 212.
– Variantă: (neobișnuit) dîrlóg, dîrlogi (CAMILAR, N. II 455), substantiv masculin
