Ce înseamnă a fi pe dric?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fi pe dric": a fi pe sfîrșite; despre o acțiune a fi gata să eșueze

" Incet, incet, o poarta,
Un dric spre cimitir.
Ea doar me alba, alba"
Cantilena poezie de Cincinat Pavelescu

Pe pamantul turcului poezie de George Cosbuc

DRIC, dricuri, substantiv neutru

I.

1. Scheletul unui car, exclusiv roțile și loitrele. Ea călătorea într-un rădvan, care pe atunci era o largă cutie de lemn vopsit scobită rotund și așezată, fără arcuri, pe un dric cu patru roate ferecate. ODOBESCU, S. I 161.
♦ Cantitatea care se poate încărca pe un dric de car. Coniță, v-aș ruga pentru verb reflexiv:un dric de paie. STĂNOIU, C.

I. 62.

2. Car mortuar. Mergeam încet după dricul încărcat de coroane, ce se legăna, și mă gîndeam la cel ce-mi fusese prieten. ANGHEL, PR. 143. Acu, nu de mult, lot pe aceeași cale și tot către acel locaș, mergea în tăcere și nebăgat în seamă, fără steaguri, fără tobe și fără surle, dricul modest în care erau rămășițele pămîntești ale poetului Alexandrescu. GHICA, S. A. 121.
       • Expresia: A fi pe dric = a fi pe sfîrșite; (despre o acțiune) a fi gata să eșueze.

II. figurat Punct culminant al unui anotimp sau al unei acțiuni care se desfășoară în timp; miez, toi. Vîlvătăile și jarul carpănului și fagului au o putere tot așa de mare ca a soarelui în dricul verii. SADOVEANU, forme J. 367. Maistorul are nevoie de calfă, tocmai acum toamna, cînd e dricul tîrgurilor. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, vezi M. 41. Suflet de om nu se afla prin apropiere, care să-i sară întru ajutoriu la dricul nevoii. MARIAN, O. II 166. Mă bucur și eu că-i tocmai în dricul iarmarocului. CREANGĂ, P. 113.