Ce înseamnă a fi de sau a avea neapărată nevoie sau trebuință?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fi de sau a avea neapărată nevoie sau trebuință": a fi de sau a avea absolută nevoie

" Cum ar fi cantatul cocosilor,
Numaidecat parintii, feciorii si neaparat stramosii.
Apoi si-a strigat peste grad si vecinii,"
Piatra din piatra poezie de Anatol Codru

" Si-o sa-ti joace pe piatra parintilor la cimitir.
Si via ti-o fura neaparat si te pune la bir,
Asa cum te vad eu cu sabia franta,"
La ceasul de veghe al calaretului poezie de Anatol Codru

NEAPĂRÁT2, -Ă, neapărați, -te, adjectiv (Învechit) De care nu te poți lipsi, absolut trebuincios, strict necesar, indispensabil. Muzica a fost prețuită ca o neapărată auxiliară a petrecerilor vînătorești. ODOBESCU, S. III 101. Sînt unii bătrîni care ți se fac neapărați, a cărora față dorești s-o vezi. NEGRUZZI, S. I 301. Societatea este o întovărășire neapărată și slobodă totodată. KOGĂLNICEANU, S. A. 78.
       • (Azi mai ales în expresie) A fi de (sau a avea) neapărată nevoie (sau trebuință) = a fi de (sau a avea) absolută nevoie. [Eu cer] poate prisos acolo unde se află ceea ce este de neapărată trebuință. ODOBESCU, S. III 39. Să aibă... foc, lucru ce-i era de neapărată trebuință. DRĂGHICI, R. 74.
♦ (Rar) Inevitabil. Aceste dar împlinite, pacea fu neapărată Și tot omul cu vecinul se-ntovărăși îndată. CONACHI, P. 300. locuțiune.. care îi înfățoșa o neapărată moarte. DRĂGHICI, R. 160.