Ce înseamnă a fi cu stemă-n frunte?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a fi cu stemă-n frunte": despre oameni a fi sau a se crede mai deosebit, mai grozav decât alții

" Din tur nuri retezate se-mprastie o jale,
Si stema ce pe-oricine sa-nfrunte cuteza,

"
Castelul poezie de Alexandru Macedonski

" Ramase duhul curtii, neinvinsul, Si bourul ce s-a izbit din funii, Cu ierbile si coasa dupa dansul, Sa se razbune...
Ogorul parca-n fruntea lui vuia, Prins ca o stema de-un Ceahlau ranit, Caci bourul ca dintre zari venea Cumplit.
.. .Ce-a fost apoi, ce s-a facut in lume? -Bourul mai doarme-n dreptul lunii Si dintre zari ucise isi rastoarna Cirezi de ierbi, pascandu-le-ntre coarne."
Mitul probabil poezie de Anatol Codru

STÉMĂ, steme, substantiv feminin

1. Semn convențional distinctiv, caracteristic și simbolic, al unei țări, al unui oraș etc. sau (în orînduirile sociale bazate pe exploatare) al unei familii nobile sau al unei dinastii; emblemă, blazon. Stema Republicii Populare Romîne. ▭ Castelul în ruine domnește peste vale... și stema ce-pe-oricine să-nfrunte cuteza, Mîncată e de vînturi, de soare și de apă. MACEDONSKI, O. I 23.
♦ figurat Caracteristică, specific. Din acele felurite colecțiuni, purtînd fiecare stema unei naționalități, nu e de tăgăduit că și literile și istoria s-au înavuțit. ODOBESCU, S. I 181.

2. (Învechit) Coroană, diademă. Din fundul lumii... Venit-au roiuri de-mpărați Cu stemă-n frunte. COȘBUC, P. I 55. Împăratul își scoase stema din cap și o puse în capul fiului său. ISPIRESCU, L. 312. Pe fruntea sa... Purtînd nu stema regească Ci marama țărănească. ALECSANDRI, P. III 593.
       • figurat Noaptea-și pune stema feerică, stelină. ALECSANDRI, P. A. 163.
       • Expresia: A fi cu stemă în frunte = a fi cu stea în frunte, vezi stea. Inima, bat-o pustia: să fii și cu stemă-n frunte, n-o frîngi, tot degeaba. DELAVRANCEA, S. 10.

3. (Învechit) Piatră prețioasă. Stema din cununa împărătească. DELAVRANCEA, la TDRG.

4. Semn caracteristic, pată (de altă culoare), pe care o au unele animale în frunte. Împrejuru-ne s-adună Ale curții mîndre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte. EMINESCU, O. I 101. Aduceți-mi calu-ndată, Calul meu cu stemă-n frunte, Să zbor unde Jiul plînge. BOLINTINEANU, O.

9.

– plural și: stemate (HASDEU,

I. vezi 238).

– Variantă: steámă (TEODORESCU, P. P. 309) substantiv feminin