Ce înseamnă a face poliție?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a face poliție": a menține ordinea într-un mod sever și autoritar

"
In veac cu politie multa,
din zid, cineva ma asculta."
Cineva ma asculta poezie de Adrian Paunescu

" Dar opulos a dat porunca si storurile s-au lasat peste vitrina.
A fost din nou nevoie de politie ca sa-i faca loc sa iasa prin gloata entuziasmata, purtindu-l in triumf, impreuna cu fetitele, pina acasa. Adevarata defilare de zece mai a fost apoi acolo, prin fata casei lui.
opulos a trebuit sa iasa cu sotia si odraslele in balcon."
Proba poezie de Vasile Voiculescu

POLÍȚIE, poliții, substantiv feminin (În regimul burghez)

1. Organ administrativ însărcinat cu menținerea ordinii. A doua zi s-a deșteptat într-o odaie umedă din arestul poliției. VLAHUȚĂ, O. A. 154. EU soro! parcă ziceai că nu e voie de la poliție să se dea cu pistoale în oraș? CARAGIALE, O. I 100. Într-o mahala tihnită, a căria nume îl vom tăcea de frica poliției,

– locuia dumnealui postelnicul Andronache Zimbolici. NEGRUZZI, S. I 71.
       • Poliție judiciară = miliție. Eu cunosc legea, domnule! Sînt ofițer de poliție judiciară. C. PETRESCU, Î. II 172. Ofițer de poliție vezi ofițer.
♦ Local în care era instalat acest organ administrativ. vezi secție, post, circumscripție. Alerg la poliție, răcnesc, îmi smulg păru, mă bocesc, pînă ce d-nu polițmaistru mă încredințară că va face toate chipurile ca să-mi găsască odoru și că mi l-o aduce chiar cu telegrafu. ALECSANDRI, T. I 312.
♦ Pază, supraveghere, control. Norme de poliție sanitară. Vas militar de poliție.

2. (Concretizat, uneori cu sens colectiv) Agent de poliție (1), polițist. Apoi bine, nu vezi dumneata că aici a fost chiar poliția în persoană... CARAGIALE, O. I 100.