 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " ca sa nu mai aiba tamaduire serpuitoarea albie printre galbene stanci, cu toate sfaramate si-nfipte cu muchiile taioase" Peisaje cu flori de mazariche poezie de Ion Vatamanu " Si-o aduceau pe mama intr-un destin cu tara. Inchis la orizont de-nchipuiri fugare, |
| Definiție din
ÁLBIE, albii, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Obiect de întrebuințare casnică, făcut dintr-un trunchi gros despicat în două și scobit; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. vezi covată, copaie. Puse copilul într-o albie. ISPIRESCU, L. 60. Să iei băietul cu albie cu tot și să vii cu dînsul la mine. CREANGĂ, P. 173. • Expresia: A face pe cineva albie de porci (sau, rar, de cîini) = a batjocori, a insulta pe cineva în mod grosolan. Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. Dacă nu verb reflexiv:ei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. • figurat S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. ♦ figurat Depresiune de teren. – Pronunțat: -bi-e. – plural și: (popular) ălbii (ODOBESCU, la HEM). |
