Ce înseamnă a face dîră?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a face dîră": a lăsa urme, semne că a umblat cineva pe acolo

" Atunci batrina, sprijinita de femei, se apleca asupra iezerului si incepu sa taie apele in chip de cruce cu cirja, inginind o veche vraja, ca un bocet: impaca pestii, chema sufletul apelor si-i cerea indurare pentru cei ce au gresit si l-au pingarit. Iar se ridica uitindu-se la cer si iar se incovoia peste ape, inchinindu-se cu toiagul in cele patru zari spre care plecau cercuri.
Batrina stete multa vreme asa, intoarsa cu spatele spre soare, ascutindu-si privirile ca pe niste iscoade trimise departe cind pe cer, cind pe luciul apelor. Strabatura oare aievea vederile ei prin obrocul vinat al undelor? Sau ea citi vedenia numai in limpezimea launtrica a ochilor ei? Iata, intr-o copca razleata a lacului, unde nu ajunsese rascoala exploziilor, se isca deodata o infiorare, un freamat nesimtit, ca o veste adusa de undele misterioase ale unui miros. Si, numaidecit, o dira argintie pleca de acolo spre azima de sub toiagul fara astimpar. Venea pe sub fata iezerului, cu iuteala, o funie vie, impletita din pestisori de toate neamurile, care ajunsera la azima si o asaltara. Dar numaidecit, un nou curent, o suvita de vibrari se alese de sub toiag si porni impotriva, din mal spre lac, alunecind deasupra celei dintii, spre copca iezerului de unde izvorise noianul de pestisori.
Se intetea astfel sub ochii batrinei un curent de lacomie intre doi poli de hrana."
Lacul rau poezie de Vasile Voiculescu

" - Sarise o datina? Ajunse la bunica-su, Berevoi cel Mare, mester zodier si cetitor in stele, caruia ii slujeau spiridusi inchisi in sticla, ucis de voda fiindca prorocise domnia unui boier, ceea ce mai tirziu s-a si izbindit.
- Calcase vreo rinduiala? Aluneca mai departe. Pe dira lasata de arderile vechiului duh se afunda in adincul pomenirilor si sosi pe funia neamului la mosi-stramosi.
- Se abatuse de la vreo indatorire? Si in apriga-i pornire, clatina din somn strabunii cu caciuli asijderi impletite, din care odinioara cei mai viteji se aruncau singuri, cu piepturile goale, in sulite, sa duca de vii veste la zei despre napastele cazute asupra neamului. Ce uitase? Ce nu implinise?"
Ultimul berevoi poezie de Vasile Voiculescu

DÎ́RĂ, dîre, substantiv feminin

1. Urmă continuă lăsată pe pămînt, pe nisip, pe zăpadă, pe iarbă etc. de un obiect tîrît; prin extensie urmă care se face pe pămînt sau pe un obiect prin curgerea unui lichid, a unor grăunțe etc. A dispărut o sanie ușoară, Lăsînd în urmă două dîre lucii. CAZIMIR, L. U. 37. Pe brațul Nataliei se vedea o dîră de sînge. Se lovise căzînd. despre ZAMFIRESCU, R. 172. Ei se luase după dîra de mălai ce o presărase fata. ISPIRESCU, L. 334. [Mama-pădurilor] fugea mereu, o stîncă de piatră îndrăcită, rupîndu-și cale prin păduri, brăzdînd pămîntul cu dîră lungă. EMINESCU, N.

8.
       • figurat Apele lui trag în lungul pămîntului dîra adîncă... a unui ireversibil destin. BOGZA, C. O.

11. Deodată cei 90 limba franceza pierduți îi râsăriră înainte, cu o dîră de mizerii după dînșii: chiria casei, birtul. despre ZAMFIRESCU, la TDRG.
       • Expresia: A face dîră = a lăsa urme, semne (că a umblat cineva pe acolo). A face dîră prin barbă = a face începutul unui lucru, a stabili un obicei (rău), a crea precedente.
♦ Urme lăsate de om sau de un animal pe pămînt, pe zăpadă etc. Iepurele fricos și vulpea vicleană... se silesc a-și minți gonacii și a încurca dîra lor printre tulpinile despuiete. ODOBESCU, S. III 41. Mi-ar place să străbat... luncile cu răchită, după umbra dîrei de mistreț. id. ib. 77. Să iei dîra Oilor Pînă-n calea Furilor. TEODORESCU, P. P. 515.
♦ figurat Urmă de miros (de parfum etc.) lăsată de cineva. Lăsase pe urma ei o dîră de miros de aer, pe care nasul Pisicuții, cu mult mai priceput decît al meu, o descoperise.HOGAȘ, M. N. 94.

2. Dungă, rază de lumină. Iazul sta neclintit ca o oglindă uriașă, cu luna în fund și c-o dîră de lumină albă din fund pînă la mal. SADOVEANU, O. I 379. Prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți. CARAGIALE, O. II 226. Nu soare a răsărit, Ci murgu-mi e-mpodobit, Numai aur și argint, Face dîră pe pămînt. PĂSCULESCU, L. P. 61.