 |
|
| CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
 Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
| ă in literatură " Fie ca sa ma conduca =i in timpul viitor, Si-amor ita mea sim ire pentru patrie fac-o treaza. " Profetia poezie de Gheorghe Asachi " A=a Roma, a noastra muma, pan virtutea avea altara, Fericita-au fost in nuntru =i temuta din afara; Dar c`nd ceta enii Romei de virtu i s-au departat," Asupra coruptiei secolului poezie de Gheorghe Asachi |
| Definiție din
ÍȚĂ, ițe, substantiv feminin (Mai ales la plural ) Dispozitiv format din rame care susțin o serie de fire așezate vertical, unele lîngă altele, prin ochii cărora se trec firele de urzeală la războiul de țesut, pentru formarea rostului; fiecare dintre firele cu ochi care fac parte din acest dispozitiv. O iță se ridică și alta-n jos se lasă, Iar stativa-n lovire dă glas scîrțîitor. BELDICEANU, P. 68. Mînile-i reci și tremurînde pare că pierduse îndemînatica lor agerime... nici undrelele nu mai știau s-apuce ițele împletecite. ODOBESCU, S. I 130. Cît e soare Toamna, mindră țesătoare, Pune furca-n brîul ei, Ca să toarcă și să țese Pînză lată-n ițe dese. ALECSANDRI, P. A. 156. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Expresia: A (i se) încurca (cuiva) ițele = a (i se) strica planul (cuiva), a (se) complica lucrurile. Are dreptate. Să mai muncesc încă o zi. Să vedem. De ce să încurc ițele? PREDA, Î. 14. Voi, cu bolboroseala voastră, numai ne încurcați ițele. CONTEMPORANUL, IV 507. A descurca ițele = a lămuri o chestiune • figurat Acum, cînd ițele ei strîngeau bine pe ciung, a început să se teamă de furia ocnașului. POPA, vezi 311. ♦ figurat Fir de păianjen. Un păianjen ce-și urzea in ticnă ițele sale. ODOBESCU, S. I 83. |
