Ce înseamnă a da semnalul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da semnalul": a lua inițiativa, a face începutul într-o acțiune, a da tonul

" Zice... Cum un sarpe ce, calcat, se-nalta, Doamna, turburoasa, capul sau realta. Arde-n frumusete, viata si manie, Ca un arc in ceruri printre vijelie!... Ochii-i plini de lacrimi si langor ceresc, intr-un rau de patimi se re-nvietuiesc:

— "Cand al nostru suflet inrobit se-nchina, Orice cuget nobil ni se pare crima. Forta sufleteasca, foc dumnezeiesc, Sa nu se masoare pe lut omenesc! Vulturii ce-ataca tauri cu turbare Masura curajul cu-a lor turma mare? Tu-ti ascunzi cu-aceasta slabiciunea ta; Moartea nu se cade spaima tie a-ti da! Cela ce de moarte se codeste foarte, Poarta-n al sau suflet semn amar de moarte. Astfel muritorul ce-anii grei insult, La numirea mortii tremura mai mult. Sa doreasca viata robul ce roseste, Cand sa fie liber inima-i gandeste! Cei bravi nu vor viata cand pe muritori Ea nu varsa dulce dragalase zori! Fenixul, se zice, cand imbatraneste, Se-nconjoara-n flacari si se-ntinereste. Astfel nasc romanii chiar prin moartea lor, Caci ei sunt din neamul celor ce nu mor."
Zice. Cerul noptii luce sub lumina. De discursul doamnei, domnul se-ndivina. Da semnal de lupta... bate pe maghiar Si cu moarte-l sparge pana la hotar.

"
Petru schiopul poezie de Dimitrie Bolintineanu

Increderea in dumnezeu poezie de Gheorghe Asachi

SEMNÁL, semnale, substantiv neutru

1. Semn convențional (acustic sau optic) folosit pentru a transmite la distanță o înștiințare, o comandă. Un cornist chema cu semnale prelungi. SADOVEANU, O. VII 229. La un canton, un clopot sună muzical un semnal, iar ecoul metalic al toamnei îl prelungi îndelung deasupra miriștilor. C. PETRESCU, S. 169. Domnul P. ne spune că se va da semnalul alergării îndată ce se vor cîntări concurenții. NEGRUZZI, S. I 40.
       • Semnal luminos (sau electric) = semafor (3). Semnalul electric a dat drumul altui torent de trecători. C. PETRESCU, A. 324.
       • Sunet convențional pentru recunoașterea diferitelor posturi de radio.
♦ Sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea bătăii la vînătoare sau încetarea zgomotului făcut de bătăiași.

2. figurat Tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni sau îi servește ca impuls. Povestea cu acest Chirilovici fusese cel dintîi semnal de verb reflexiv:ajbă între copii. C. PETRESCU, C. vezi 98. Ți-i somn...

– A, nu! Și pleoapele lui mari ca două obloane de-abia se ridicau. Era semnalul plecării. BASSARABESCU, vezi 19. Sosirea acestui domn în București a fost semnalul a mari calamități pentru țară. GHICA, S. 29.
       • Expresia: A da semnalul (pentru o acțiune) = a face primul gest (menit să antreneze și pe alții într-o acțiune), a lua inițiativa, a da tonul. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe cîte-o bancă. IBRĂILEANU, A. 155. Dejaset dete semnalul aplaudării. ALECSANDRI, O. P. 131.

3. (psihologie) Indiciu, indicator al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel.

4. Aparat sau instalație care servește drept avertisment, semnalează o primejdie; prin extensie sunetul emis. Marfarul se mlădia, gonea din ce în ce mai repede, sunau semnalele cantoanelor. CAMILAR, N. II 230. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată s-aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte și trenul se oprește. CARAGIALE, M. S. 22.
♦ Semn convențional care pune în evidență prezența și poziția unui corp, a unui loc sau a unui punct. Semnal topografic = construcție de lemn, de metal sau de piatră vizibilă la distanță, care pune în evidență poziția unui punct pe teren.