Ce înseamnă a da sau a zvîrli cu barda în lună?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da sau a zvîrli cu barda în lună": a fi nesocotit, sărit, șui

" Si trece prin pridvor ul de marmora, cioplit
Cu barda si se duce de-a dreptul la portita
Gradinii si-apoi intra cu zambet copilita"
Tulnic si Lioara poezie de George Cosbuc

" Si-un fecior tanar fr umos,
Mort de barda cade jos.

Ucigasul lung priveste
Sangele cum abureste"
Angelina poezie de George Cosbuc

bárdă (bărzi), substantiv feminin –

1. Secure cu tăișul latina –

2. Sapă, teslă. în limba maghiara bárd (Densusianu, limba română, XXXIII, 275; Șeineanu, Semasiol., 135; Cihac, II, 479; DAR; Candrea; Pușcariu, Lr., 273). Cuvînt de origine germanică (vezi germana barta, germana Bart, vezi limba franceza barde, conform alabarda), care coincide în parte cu un cuvînt oriental (cuman. balta, limba turcă baltak, conform baltag), fără să se poată distinge cu ușurință proveniența. derivat din în limba maghiara nu este absolut sigură; poate fi cuvînt importat în în limba maghiara, chiar din limba română, după Edelspacher,

9. Apare și în limba slovenă barda, rut. barda; ultimul provenind din limba română (Miklosich, Wander., 12), ca și dialectul săsesc bardë. derivat din în limba maghiara nefiind pe deplin satisfăcătoare, s-a propus ca etimon limba slavă (veche) brady (Miklosich, Slaw. Elem., 15), care prezintă aceeași dificultate constînd într-o metateză asemănătoarte cu cea din blato › baltă; limba turcă barda (Popescu-Ciocănel 15), care pare mai curînd de origine limba română (Candrea, Elemente, 404; G. Meyer, Türk. St., I, 2). Recent, Gamillscheg, Romania germană, II, 261, a susținut că limba română provine direct din longob. barda.

– derivat bărdaș, substantiv masculin (dulgher); bárdie, bărdiță, substantiv feminin (sapă); bărdui, bărdălui, verb (a tăia, a ciopli), conform în limba maghiara bárdolni.