CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
ă in literatură Fulger poezie de George Cosbuc " Dar nu stiam ca nimeni n-are sa poata sterge Vapaile din inimi, acest pojar nestins, Ca pe carari de sticla alaturi ne vor merge" Incheiere poezie de Nicolae Labis |
Definiție din
POJÁR, (2) pojaruri, substantiv neutruDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Boală contagioasă, mai ales la copii, caracterizată prin apariția unor pete roșii pe piele; rujeolă; (Moldova) cori. Asta a trăit. A biruit și sugăricea de covrig mestecat în gură, și macul, și pojarul, și vărsatul. SADOVEANU, M. C. 8. 2. (Învechit și regional) Incendiu. Apoi începu să viseze că a luat foc casa și pojarul îl orbește cu. lumina flăcărilor. DUMITRIU, B. forme 47. După atîțea răsboaie și măceluri, și pojaruri și risipă, toți sîntem la pămînt. SADOVEANU, P. M. 152. Pojarul de la 20 iulie prefăcuse în cenușă mai mult de jumătate a orașului Iași. NEGRUZZI, S. I 15. ♦ Foc. Se simțea foarte bine în preajma unui pojar clădit din trunchiuri întregi. SADOVEANU, forme J. 740. • Expresia: A da pojar = a da (sau a pune) foc. A dat pojar finului și fînațelor, a ascuns prin gropi griul și orzul, și dușmanul a găsit tot pustiu în drumul său. NEGRUZZI, S. I 170. ♦ figurat Lumina roșiatică a zorilor sau a amurgului. Și cum creștea pojarul răsăritului, creștea și-n mine un tremur mare. SADOVEANU, M. 198. Crește-n asfințit pojarul. Dealurile stau s-adoarmă. TOPÎRCEANU, M. 17. 3. Căldură mare, arșiță. S-a milostivit însă pronia de noi... și ne-a trimis astă-seară o ploaie zdravănă să stingă pojarul. CARAGIALE, O. VII 161. ♦ figurat înflăcărare, ardoare. Copii! aduceți un ulcior De apă de sub stîncă, Să sting pojarul meu de dor Și jalea mea adîncă. ALECSANDRI, P. A. 205. |