Ce înseamnă a da cu melița?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da cu melița": a trăncăni, a vorbi vrute și nevrute

" Nu-i stiam intentia, fiindca se oprea uneori,
Si in pauza melita o cotofana din platan.
Ma uitam pe alei, pe poteci aburite, pe lac,"
INTR-O zi ploioasa poezie de George Meniuc

" Cu o apa pan-la brau
Si o melita turbata
Ce n-adoarme niciodata"
MELITA poezie de Nicolae Bucur Manatorul

MÉLIȚĂ, melițe, substantiv feminin Unealtă făcută dintr-o bucată de lemn avînd în mijloc o despicătură în care cade o limbă cu ajutorul căreia se zdrobesc, după topire, tulpinile de in, de cînepă etc. pentru a se alege fuiorul; mașină de lucru în industria textilă, înzestrată cu tobe și cuțite sau cu aripi și folosită la zdrobirea părții lemnoase a tulpinilor de in sau de cînepă topită; zdrobitor. Toată vara, toată toamna latră Melița, melița. Cad puzderii cînepile verii... Cum le mușcă îndîrjit și latră Melița, melița. BENIUC, vezi 73. Cînd te apuci de război ori de melițat să zicem, parcă nu mai ești pe lume decît tu și melița. DEMETRIUS, vezi 91. În pădure născui, în pădure crescui. Acasă de m-aduseră, Lătrătoarea satului mă puseră (Melița, melițoiul). GOROVEI, C. 225.
       • (În comparații) Cînd venea moșneagul, de pe unde era dus, gura babei umbla, cum umblă melița. CREANGĂ, P. 285. Domnul N. Colescu, ce-i toca gura ca o meliță printre vînători, dete semnul de plecare. BOLINTINEANU, O. 328. De frumoasă ești frumoasă Și-ai fi bună de mireasă, Dar te strică gurița, Că-ți umblă ca melița. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 427.
♦ figurat (Familiar) Gura ca organ al vorbirii. Tacă-ți melița, împelițatule! țipă acru și răstit un glas femeiesc din casă. C. PETRESCU, R. DR. 16.
       • Expresia: A da cu melița = a trăncăni, a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute. I-auzi, hoașca, ia! Cum îi dă cu melița. DUMITRIU, B. forme 84.