Ce înseamnă a da cu boldul în cineva sau a da cuiva bolduri?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a da cu boldul în cineva sau a da cuiva bolduri": a necăji, a tachina, a înțepa prin aluzii răutăcioase

" Camasa am cu maneci rosii, si cizma mea e-mpintenata
De-un fel de bold ce poarta-n varfu-i o boaba chiar de
diamant..."
Vant de stepe poezie de Alexandru Macedonski

" Crivatul se sburli si se umfla, suierator balaur cu mii de limbi din care sufla venin de ger. impinse de frica, de foame si frig, animalele se inghesuira una in alta, toate la un loc.
Taurii cu grebenele indurerate si soldurile gaurite de stramurarea cu bold de bronz in virf, oile jafuite de lina, berbecii cu coarnele frinte de bita, bivolii cu ceafa roasa, ciinii schiopatati de ciomageli.
Toti asupriti, toti razvratiti impotriva stapinului. "
Revolta dobitoacelor poezie de Vasile Voiculescu

BOLD, bolduri, substantiv neutru

1. (Moldova) Ac de mărime variabilă, cu o măciulie la un capăt, avînd diferite întrebuințări; (în special) ac cu gămălie. Bold de cravată. Bold de pălărie. ▭ Ne-am împuns fiecare... cu un bold. SADOVEANU, N. P. 36. [Nevăstuica] se opri neliniștită in lumină și-i privi cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. SADOVEANU, O. II 525. Profirițăi i-am scris în mai multe rînduri să-mi trimată un bold și niște brice. KOGĂLNICEANU, S. 208.
♦ (Har) Măciulie, gămălie. Berbeci... Cu coarnele răsucite, La gîturi cu pietre scumpe, Și-n vîrful cornițelor, în chipul boldurilor, Cîte-o piatră nestemată. TEODORESCU, P. P. 480.

2. Vîrf ascuțit. Veneau oamenii... cu pari subțiri, ușori și lungi, ca să le puie bolduri de fier la vîrf. SADOVEANU, O. A. II 116.

3. Cui de metal, ca o măciulie, servind ca podoabă la diverse obiecte. Paftale cu bolduri. TEODORESCU, P. P. 80. Cu paloșe-n bolduri, Lăsate pe șolduri. TEODORESCU, P. P. 497.3. Băț ascuțit cu care se împung vitele spre a le îndemna la mers. Aoleu! mă doare șoldul, C-a dat în mine cu boldul! ALECSANDRI, P. P. 354.
       • Expresia: A da cu boldul în cineva sau a da cuiva bolduri = a necăji, a tachina, a înțepa (prin aluzii răutăcioase). N-a fost zi să nu deie cu boldul în cinstiții caimacami, ca să-i facă harnici. SADOVEANU, Z. C. 325. Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri. PANN, P. vezi I

8.
♦ Împunsătură, înțepătură. Dete bolduri boilor... pînă ce ajunse acasă cu noaptea în cap. POPESCU, B. IV 34.
       • figurat Necontenit simțeam în pleoape boldurile stelelor. SADOVEANU, N. forme 57. Poate că boldul egoismului ne îndeamnă la acest proiect. NEGRUZZI, S. I 304.

5. (Regional) Par ascuțit care se pune în vîrful caselor țărănești, al corturilor, al steagurilor etc. Boldul înalt al locuințelor... de unde luna își făcuse obiceiul să răsară. HOGAȘ, DR. II 55.