Ce înseamnă a căuta ceva cu lumînarea?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a căuta ceva cu lumînarea": a căuta ceva cu multă stăruință, a-și da toată silința pentru a găsi ceva

" Prin ochiul prins unei feresti rotunde
Se-aude plans, se vede luminare
Si in caldura locuintei scunde "
Musat si ursitorile poezie de Mihai Eminescu

"Vii inaripat, zorit,
Pina cind in luminare
Aripa ti-ai mistuit."
Dor poezie de Tudor Vianu

LUMÎNÁRE, lumînări, substantiv feminin

1. Obiect în formă de cilindru subțire, făcut din ceară, stearină, seu sau altă materie grasă solidă și avînd la mijloc un fitil de bumbac care, aprins, arde cu flacără, producînd lumină. Pe masa din mijlocul odăii ardea o lumînare de seu, într-un sfeșnic de lut, smălțuit cu verde. BUJOR, S. 35. Cînd s-a-nnoptat bine, au aprins lumînările. CARAGIALE, P. 125. Ivan atunci... aprinde lumînarea și începe a căuta prin casă. CREANGĂ, P. 302. Cînd cu gene ostenite sara suflu-n lumînare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare. EMINESCU, O. I 130.
       • (termen militar) Lumînare fumigenă vezi fumigen.
       • Expresia: (Drept) ca lumînarea = foarte drept. Sta... drept ca lumînarea și le privea cu băgare de seamă. CREANGĂ, P. 271. Pe la aprinsul lumînărilor vezi aprins1. Să-l pici (sau să-l fi picat) cu lumînarea (sau cu ceară) vezi pica. A căuta (ceva) cu lumînarea = a căuta (ceva) cu multă stăruință, a-și da toată silința (pentru a găsi ceva). Și-o găsit gineri în sfîrșit?... Slavă domnului!... că mult o mai umblat căutîndu-i cu lumînarea. ALECSANDRI, T. I 156. A căuta (cuiva) ceartă (sau gîlceavă, pricină) cu lumînarea vezi căuta (I 1).

2. Plantă erbacee, înaltă, cu flori gălbui și mari dispuse într-un spic lung și dens (Verbascum phlomoides); coada-boului, coada-lupului.