Ce înseamnă a căpăta sau a face, a prinde aripi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a căpăta sau a face, a prinde aripi": a căpăta independență în viață sau în muncă, a se iniția cu ușurință, a se ridica repede în muncă

" II
Si sub aripa ciudata ce mi-o simt trecand pe fr unte,
Ma revad baiatul tanar cu superbe-nsufletiri,"
Stepa poezie de Alexandru Macedonski

" Spre-ale visului ghirlante
Nici-o aripa n-o poarta;
Obosit e chiar Atlante,"
Rondelul sfarsitului poezie de Alexandru Macedonski

ÁRIPĂ, aripi, substantiv feminin

1. Organ al păsărilor și al unor insecte, care servește la zbor; la păsări reprezintă o modificare a membrelor anterioare și este acoperită cu pene, iar la insecte este formată din chitină sau dintr-o membrană transparentă. Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. El zărea un corbușor Ce pe sus tot croncănea Și din aripi tot bătea. ALECSANDRI, P. P. 141.
       • Expresia: A căpăta (sau a face, a prinde) aripi = a căpăta independență (în viață sau în muncă), a se iniția cu ușurință, a se ridica repede în muncă.
       • figurat Cu aripi de vifor, un vultur țîșnește-n tărie. BENIUC, vezi 84. Asupra singurătății în care vegheau uimiți cei doi camarazi, năvăli o suflare rece, aripă depărtată a furtunii. SADOVEANU, M. C. 95. Chipurile bărbătești vesele, care surîdeau de-o mulțumire egoistă, deodată înghețară, stinse parcă de aripa morții. BART, E. 372. Pe aripi de munte și stînci de asfalt Castelul se-nalță, se-ncruntă, Și creștetu-i negru și creștetu-i nalt De nouri și ani se-ncăruntă. EMINESCU, O. IV 27.
♦ figurat Avînt, însuflețire. Și [versul] să-ți dea, mai tîrzior, Aripi, credință și dor, Ca să te-ncumeți și la zbor. TOMA, C. vezi 408.
       • Expresia: A tăia sau a frînge (cuiva) aripile = a-i curma avîntul.
♦ figurat (Adesea determinat prin «protectoare», «ocrotitoare») Ocrotire, scut. Mulțămește cucoanei că te-a scăpat de la moarte și ai dat peste belșug luîndu-te sub aripa dumisale. CREANGĂ, P. 330.

2. Organ exterior al peștilor, servind ca regulator al mișcărilor; înotătoare.

3. Prelungire membranoasă a corpului fructelor și semințelor, folosită la răspîndirea acestora prin vînt.

4. Nume dat unor obiecte, părților unor aparate etc. care au forma, funcțiunea sau poziția aripilor (1): a) organ al avionului constînd din una sau mai multe suprafețe plane, legate de un corp central numit fuzelaj, și care servește la susținerea avionului în aer; b) fiecare dintre lopețile fixate pe roata morii și care, împinse de vînt sau de apă, pun în mișcare pietrele; c) apărătoare așezată deasupra roților unui vehicul, care are rolul de a proteja caroseria de noroi, de praf etc. Băiatul se dădu jos [din camion] și... clătinîndu-se de somn, se urcă pe o aripă. DUMITRIU, N. 271; d) pulpana unei haine. Umflai mantaua de-o aripă, o tîrîi pînă dincolo de țara neagră a furnicilor cu dinții de criță. HOGAȘ, M. N. 13.

5. Nume dat părților laterale ale unui întreg: a) parte a unei clădiri, care se prezintă ca o ptelungire laterală; b) parte laterală a unei trupe dispuse în ordine de bătaie; capăt, margine, flanc. Acele părți de locuri fuseseră mai cu seamă puternic întărite de aripa stingă a dușmanului. MACEDONSKI, O. III 79.

6.
       • figurat Grupare extremă (dreaptă sau stîngă) a unei organizații, a unui partid. Aripa stîngă a burgheziei, în frunte cu Bălcescu a fost nevoită, după revoluție, să ia drumul exilului. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 168.

– Accentuat și: arípă.

– plural și: aripe (SADOVEANU, O. IV 52, EMINESCU, O. I 93).