Ce înseamnă a cădea la zăcere?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a cădea la zăcere": a cădea la pat, a se îmbolnăvi greu

" intr-o noapte, si inlr-adins alegeam pe cele mai intunecoase, ne-am strecurat afara din sat la gorganul cel mare. Hotarisem sapaturi intr-un punct unde dupa oarecare presupuneri ar fi putut fi o asezare trecatoare a barbarilor.
Sapam tinereste, de mai multe ceasuri, si izbutiram o groapa care pe cit se adincea, pe atit se ingusta. Lucram tara lumina. Ne inghesuiam citesicinci in bezna de fund de mormant, unde dadeam orbeste unul peste altul. Cind, deodata, simtii o trosnitura in oasele capului, stele verzi imi zbucnira inaintea ochilor si cazui trasnit. Unul din tovarasi ma lovise cu tirnacopul cind ma plecam sa cercetez pamintul. Singele ma podidise din belsug. Copilandrii, inspaimintati, m-au crezut mort si au luat-o la fuga, parasindu-ma acolo. Dupa o vreme, s-au gindit sa stearga urmele ispravii si, ca sa nu se mai stie nimic, s-au intors sa astupe groapa, aruneind pamintul scos peste mine. Noroc ca in clipa cind ei puneau miinilc pe lopeti am gemut. Unul mai indraznet a sarit in ajutor si m-a scos. M-au tirit apoi si m-au lasat la poarta, dupa ce au batut pina au intaritat ciinii. Acolo m-au gasit ai mei, fara simtiri. Dupa o zacere indelungata, cred cu friguri cerebrale, tn-am inzdravenit. Dar a trebuit sa jur tatii si mamei ca n-am sa mai umblu dupa comori si ca in loc de istorie si arheologie, pentru care ma pregateam cu fervoare, am sa invat silvicultura Si in-am tinut cu sfintenie de juramint, inmormintind adinc toate visurile si sperantele.
"
Taina gorunului poezie de Vasile Voiculescu

" Ascultam ca la un basm. Si nu cercam nici macar sa-mi inchipui cele ce auzeam. Lasam sa-mi zbirniie vorbele femeii pe la urechi, calcind pe urmele ei ponorul cu repezisuri lunecoase. Ea se oprea ici-colo sa rupa o creanga, ca s-o ajung din urma. Citeodata indruga un cintec scurt. Din toata fiinta ei marginita de saracie, ciuntita de vaduvie, hartuita de necazuri, tisnea seva nebiruita a vietii, care parca incepu sa ma invioreze si pe mine. De unde paseam cu capul in pamint, am prins a privi in sus si in laturi. Coborisem din norii si negurile ce ramineau posomorite inapoi Calcam acum plaiuri limpezi si tapsane mingiioase, cu iarba mijind a lumina. Turla cerului de ceata se spargea ici-colo in ochiuri de majolica albastra Intram in alta lume. Catre seara am tulit intr-o rariste de fagi, si, dupa ce am sarit un pirleaz, ne-am lasat intr-o livada imprejmuita. Nu-mi venea sa cred ochilor. Zarile serii sticleau printre trunchiuri albe, spoite cu var, de meri si peri cu frunzisurile rotunde. O carare dulce cotea spre un umar de deal, in luminisul caruia se adaposteau acareturile Bujorenilor.
Uimirea mea se schimba aproape in zapaceala. Dupa atitea zile de picla si ploi, de zacere pe jos prin cosare, de umblet prin zloata si frig, iesisem pe cellalt tarim? Ne-am oprit la marginea curtii. Ne simtisera ciinii.
S-a ivit numaidecit o batrina aratoasa, in cucernic port muntenesc, si a intrebat cine sintem. Ileana s-a repezit si i-a sarutat, smerita, mina. Gazda s-a aplecat si i-a atins cu buzele fruntea."
Misiune de incredere poezie de Vasile Voiculescu

ZĂCÉRE, zăceri, substantiv feminin Faptul de a zăcea; (în special) ședere îndelungată în pat; boală (grea și lungă). După o zăcere de cîteva luni, cînd se întoarse la stăpân, locul lui era ocupat. CARAGIALE, O. I 283.
       • Expresia: A cădea la zăcere = a se îmbolnăvi greu, a cădea la pat. Atunci bietul om a căzut la zăcere de inimă-rea și a simțit că moare. SADOVEANU, despre P. 77.