Ce înseamnă a bea paharul pînă-n fund?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a bea paharul pînă-n fund": a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt

" Cand e vasul de-aur virgin... moralistul e greoi,
Si in fond se bea tot viata chiar cand bei balsamul mortii.
"
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

" Imbranceste inainte lacomiile trupesti,
Si pe cand se schimba vorbe si se bea cu prisosinta,
Pe metalice tripede ard parfumuri arapesti."
Ospatul lui Pentaur poezie de Alexandru Macedonski

BEA, beau, verb

II.

1. tranzitiv A înghiți, a consuma un lichid. Unii... se opreau la verb reflexiv:eo fîntînă, făcîndu-se că beau apă. DUMITRIU, B. forme 107. Are obiceiul a bea în toată Sara o cupă de lapte dulce. CREANGĂ, P. 97. Hai, mîndră, la apă bună, Apă bună de băut, Gură dulce de vîndut. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 233. (absolut) [La izvor] un tînăr călător... s-a rugat Să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281.
       • (Poetic) Ochii mei sînt morți ca și lacurile de unde bea curcubeul apă. DAVIDOGLU, O. 100.
       • Expresia: A bea paharul pînă-n fund = a îndura un necaz, un chin, o durere pînă la capăt. (Familiar) Doar n-am băut gaz, se zice ca răspuns negativ la o propunere sau o invitație nepotrivită.
♦ A suge, a sorbi. Văd fluturi albaștri ușori Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. IV 5
       • figurat Aș fi băut ulcioare de lumină Din... raza soarelui blajină. TULBURE, vezi R.

11. O strînse cu atîta foc, încît îi părea c-o să-i beie viața toată din gura ei. EMINESCU, N. 64.

2. intranzitiv A consuma băuturi alcoolice. Băuse și prinsese mai multă mîncărime de limbă. PAS, L. I

9. Nemaiavînd pe ce bea, ți-a vîndut ție punga cu făină. RETEGANUL, P. IV 27 Cu rudele bea și benchetuiește, dar neguțătorii nu face. NEGRUZZI, S. I 249.
       • Expresia: A bea în sănătatea (sau în cinstea) cuiva = a închina cu un pahar de vin, de rachiu etc. pentru cineva, fîcîndu-i urări.
♦ A se da la beție; a avea patima beției. A început să bea.
♦ tranzitiv (Familiar, cu privire la o persoană sau la un eveniment) A sărbători (printr-un chef sau printr-o petrecere), a consuma băuturi în cinstea și (de obicei) pe cheltuiala altuia, mai ales a celui sărbătorit. Mi-e să nu întîrzii, că te-aș bea. DAVIDOGLU, M. 42. Izvorul de unde capeți informațiile... îl cunosc...

– Aș!

– Pe ce te prinzi?... -Pe un dejun la Iordache... Primești? -Primesc, zise Caracudi sigur că mă bea. CARAGIALE, O. II 301.

3. tranzitiv (Cu privire la bani, avere etc.) A cheltui, a risipi pe băutură; a toca. Cucul zice, mierla zice: Nu-ți bea banii, măi voinice! ALECSANDRI, P. P. 298. Cu lăutari și cu gloată Băid, nene, turma toată. ALECSANDRI, P. P. 265.
       • Expresia: A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A-și bea și mințile = a-și pierde judecata sănătoasă din cauza băuturii, a bea pînă la inconștiență sau la nebunie.

4. tranzitiv (Popular, cu privire la tutun, țigări, lulea) A fuma. De cînd am prins a dezlega buchile, nu mai beau tabac. CAMILAR, N. II 369. Din pricina, ta n-am fost în stare să beau o țigară de tutun. SADOVEANU, O. III 535. Dacă găsește tutun, îl bea! CARAGIALE, O. VII 23. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132.

– Forme gramaticale: prezent industrie beau, bei, bea, bem, beți, beau; imperfect beam, beai, bea, beam, beați, beau; perfectul simplu băui, băuși, bău, băurăm, băurăți, băură; participiu băut și (Transilvania, Banat) beut (HODOȘ, P. P. 190).