Ce înseamnă a bate din pinteni de bucurie?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a bate din pinteni de bucurie": a-și manifesta în chip zgomotos bucuria

" Cu coama pe vant,
O data-nca pinten l-impunge
Si-ajunge. "
Ondina poezie de Mihai Eminescu

"
O data-nca pinten l-impunge
Si-ajunge. "
Ecò poezie de Mihai Eminescu

PÍNTEN, pinteni, substantiv masculin

1. (Mai ales la plural ) Obiect de metal în formă de potcoavă, prevăzut cu o rotiță dințată, pe care călăreții îl prind la călcîiul încălțămintei pentru a îmboldi calul la mers. Avea cizme roșii cu pinteni de argint. SADOVEANU, forme J. 297. Știi vorba ceea: dă-ți popă pintenii și bate iapa cu călcîiele. CREANGĂ, P. 39. Genarul își înfipse pintenii adînc în coastele calului, care fugea scuturîndu-să... ca o vijelie. EMINESCU, N. 26.
       • figurat Inima mea începuse să bată subt pintenul dureros sau dulce al amintirilor. HOGAȘ, M. N.

12.
       • Expresia: A da pinteni (unui animal de călărie) = a îndemna (animalul) cu lovituri de pinteni. Călăreții dădură pinteni, un fîșîit aspru trecu, apoi prinse a dudui pămîntul. SADOVEANU, O. VI 108. Dînd pinteni calului, ieși pe poartă ca vîntul. ISPIRESCU, L.

4. Pinteni roibului că da Și ca vîntul se ducea. ANT. literar popular I 486. (Despre militari) A bate din pinteni = a alătura cu zgomot călcîile unul de altul (făcînd să sune pintenii) pentru a lua poziția reglementară de drepți. E adînc revoltat, indignat de roiul de pierde-vară, cari nu știu alta decît a bate din pinteni și a-și răsuci mustața. GHEREA, ST. Hristos I 172. (Poetic) Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. A bate din pinteni de bucurie = a-și manifesta în chip zgomotos bucuria. Neagoie începu a bate din pinteni de bucurie că se cotorisise de sărăcie. ISPIRESCU, L. 209.

2. (La unele păsări, în special la cocoși) Formație cornoasă în partea dinapoi a piciorului, deasupra labei.
♦ Ieșitură cărnoasă în partea dinapoi a piciorului calului, deasupra gleznei.

3. Proeminență pe un obiect, care servește pentru a limita cursa altei piese în mișcare sau ca locaș de articulație.
♦ Limbă de teren care iese din linia unui ansamblu, depășind nivelul împrejurimii sale.
♦ Construcție sau element de construcție care iese în afara liniei ansamblului și care susține sau întărește o zidărie, un terasament, malul unei ape etc.

4. Vîrf mic situat pe coasta unui deal sau a unui munte, aproape de piciorul lui.