Ce înseamnă a avea ureche muzicală?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a avea ureche muzicală": a avea facultatea de a percepe just și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale

" Sa ramai cu mama-soacra, sfesnic neclintit in casa;
Si s-o vezi cum la ureche ii sopteste-ncetinel,
Sub pretextul s-o scuteasca de surprinderi de-orice fel,"
Formele poezie de Alexandru Macedonski

" In urma mea vin furnici in cohorte si-l sorb,
Nici o ureche nu va putea sa-l auda
Si tot vazduhul va fi pentru raza mea orb."
Cantecul poezie de Ana Blandiana

URÉCHE, urechi, substantiv feminin

I.

1. Fiecare din cele două organe așezate simetric de o parte și de cealaltă a capului, formate (la om și la mamifere) dintr-o parte externă, una mijlocie și una internă și constituind aparatul auditiv al animalelor. Spun și eu o vorbă celor care au urechi de auzit. SADOVEANU, B.

8. Urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. ISPIRESCU, L. 39. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut, cumplită pătăranie ne-ar mai auzi urechile. CREANGĂ, P. 119.
       • (În contexte figurate) Îmi pun in schimb urechea pe inima țării Și-aud bătăi neregulate. BENIUC, vezi 27. Te-ai plimbat la țară în automobil și prin castele ciocoiești și n-ai pus urechea la pămînt să asculți glasurile care nu se aud. REBREANU, R. I 210.
       • Expresia: A fi numai urechi, a-și deschide urechile în patru sau (rar) a asculta cu toate urechile = a asculta foarte atent. Sîntem toți numai urechi. CAMIL PETRESCU, U. N. 339. Fata asculta cu toate urechile. ISPIRESCU, L. 18. A asculta numai c-o ureche = a asculta distrat. A nu-și crede urechilor vezi crede (2). (Despre vorbe, zvonuri, știri) A-i ajunge cuiva la ureche sau a ajunge la urechea cuiva = a ajunge la cunoștința cuiva. A-i trece cuiva pe la ureche, se spune cînd cineva aude un lucru numai în treacăt, neprecis. A-i intra cuiva pe-o ureche și a-i ieși pe alta (sau pe cealaltă), se spune cînd cineva nu reține ceea ce i se spune sau cînd rămîne nepăsător față de spusele cuiva. Auzise și el ceva din toate acestea. I-au intrat pe-o ureche și i-au ieșit pe cealaltă. REBREANU,

I. 107. Tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă. GANE, N. III 33. La judecători, ce intră pe-o ureche iase pe alta. NEGRUZZI, S. I 248. (Eliptic) Și maximele bătrînei pe-o ureche toate-i iese. EMINESCU, O. IV 224. A face urechea toacă vezi toacă (1). A-și pleca urechea la... vezi pleca2 (3). A bate toaca la urechea surdului vezi surd (1). A-și deschide urechile vezi deschide (1). A trage cu urechea vezi trage (II 6). A împuia (cuiva) urechile vezi împuia. A fi fudul (sau tare) de ureche = a fi surd, vezi fudul. (Ironic) A fi urechea satului (sau tîrgului) = a ști tot ce se petrece într-o localitate.
       • Compuse: (botanică) urechea-babei = ciupercă comestibilă de culoare gălbuie sau trandafirie pe partea exterioară și roșie-portocalie pe partea interioară (Peziza aurantia); urechiușă; urechea-iepurelui = nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia umbeliferelor, cu flori galbene sau galbene-aurii (Bupleurum); urechea-porcului = plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina ramificată în partea superioară și cu flori mici albăstrui-violete (Salvia verticillata); jaleș; urechea-șoarecelui = nu-mă-uita (Myosotis silvatica); urechea-ursului = plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze ovale ușor dințate și cu flori galbene; crește pe stînci calcaroase (Primula auricula).

2. Facultatea de a auzi; simțul auzului; auz. Urechea te minte și ochiul te-nșală. EMINESCU, O. I 40. Tu n-ai auzit pistolul?... Nu l-ai auzit? Spune! (Cu furie) Ureche! Ureche!... HASDEU, R. vezi 157. Păreții au urechi și fereștile ochi.
♦ (De obicei determinat prin «muzicală») Facultatea de a percepe și de a reproduce în mod exact sunetele muzicale. Un glas așa de dulce și de curat, o ureche atît de muzicală. CONTEMPORANUL, VI 197.
       • Expresia: A cînta după ureche = a reproduce o melodie după auz (și nu după note).

3. Partea externă, cartilaginoasă, a aparatului auditiv; auriculă. vezi pavilion (3). Era un dulău sur și flocos, cu urechile și cu coada scurtate. SADOVEANU, B. 207. Înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește, și-l jumulește și pe acela de-i merg peticile. CREANGĂ, O. A. 141. În cotlon torcea motanul pieptănîndu-și o ureche. EMINESCU, O. I 84. Știre-aș peana cum se pune, C-aș pune-o după urechie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 397.
       • Locuţiune adverbiala Pînă peste urechi = peste măsură, foarte tare, foarte mult.
       • Expresia: A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) vezi lungi (1). Floare la ureche vezi floare (I 1). A-i rupe (cuiva) urechile vezi rupe (5). A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) vezi culca (1). A avea bumbac în urechi vezi bumbac (II 1). A-și astupa urechile vezi astupa (1).

4. (În expresie) Într-o ureche = smintit, scrîntit, țicnit. Știa dînsul că Vasile Baciu e într-o ureche. REBREANU,

I. 20. Vara plecau cu toții afară, la un unchi al lor... bătrîn, burlac și cam într-o ureche. VLAHUȚĂ, O. A. III

14. El, cum era cam într-o ureche, i-a răspuns. SBIERA, P. 5.

II. (Popular) Organul respirator al peștilor; branhie.

III.

1. Gaura acului prin care se petrece ața sau sfoara.
       • Expresia: A scăpa ca prin urechile acului vezi scăpa (2).

2. Cheotoare de piele sau de chingă cusută la marginea de sus a ghetelor sau a cizmelor, cu ajutorul căreia se trage încălțămintea în picior. O ordonanță, cu o pereche de cizme atîrnate de urechi într-un singur deget, încetini pașii. C. PETRESCU, Î. II 121. Urechile la ciubote sînt de piele și-s simple. ȘEZ. IX 33.

3. Toartă, inel, belciug. Un cordon de piele în care se vedea prins de un lănțișor urechea unui cesuleț. CĂLINESCU, E. O. I 17.
♦ Proeminență în formă de cîrlig la capătul de sus al leucii carului, de care se sprijină lanțul sau veriga care leagă loitrele de leucă; măsea.
♦ Ochi, laț, juvăț la capătul ștreangului; valul ștreangului.

4. (Mai ales la plural ) Porțiune ieșită în afară dintr-o zidărie, amenajată pentru a ușura fixarea unui loc de fereastră sau de ușă, pentru a susține un ornament etc.