Ce înseamnă a avea gură pocită sau a fi pocit la gură?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a avea gură pocită sau a fi pocit la gură": a prevesti lucruri neplăcute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi

"

Furca stramba, fus olog!
Ac pocit si sula boanta!
Stii tu ce se face-n lume?"
Un muieroi si o femeie poezie de Ion Heliade Radulescu

" Mai buni dactilii.
N-am nici un vers pocit si rau,
Si-as vrea s-aud cuvantul tau!""
Poet si critic poezie de George Cosbuc

POCÍT, -Ă, pociți, -te, adjectiv

1. (Despre ființe) Diform, slut, desfigurat. Ieși din pădure un om urît și pocit, cocoșat și cu mîinile și picioarele sucite. POPESCU, B. II 85. De cînd maica m-a făcut, N-am întîlnit, niciodată om mai pocit și mai slut! HASDEU, R. vezi 64. Pe cît de frumoasă era fata cealaltă, pe atîta fata ei era pocită și schiloadă. ȘEZ. IX

2.
       • (Substantivat) Aleodor voi să se codească... ba că una, ba că alta; dar aș! unde verb reflexiv:ea să știe pocitul de toate astea. ISPIRESCU, L. 43.
♦ (Despre lucruri) Diformat, stîlcit, caraghios. N-am nici un vers pocit și rău, Și-aș verb reflexiv:ea s-aud cuvîntul tău! COȘBUC, P. I 86. «Vezi, ce lucru pocit ti, zise Păvăloc arătînd la păpușile lui Bujor, care în aburirea vîntului își făceau jocul. SLAVICI, N. I 70. Straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit și închircit. CREANGĂ, O. A. 188.

2. (În superstiții) Nefast, funest; (sens curent)- neplăcut, sucit, urît, rău, cu ghinion. Măi... că rău: mi-a mai mers astăzi! Ce zi pocită! CREANGĂ, P. 47. 13, număr fatal, număr pocit. ALECSANDRI, T. 740.