Ce înseamnă a avea bumbac în urechi?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a avea bumbac în urechi": a nu auzi bine; a se face că nu aude bine

" ca li spun "Cri" Ioanei si invers. Cri mai pastreaza
panglicile de bumbac care le fusesera legate la incheietura,
in Maternitate si care purtau acelasi numar "
Cateva cuvinte despre Ioana poezie de Mircea Cartarescu

"Mi-esti draga, tara mea, mi-esti draga,
Dar neguri de bumbac ti-ai prins in brazi.
"
Tarii mele poezie de Marcel Romanescu

bumbác (-curi), substantiv neutru

1. Plantă exotică aclimatizată în România (prima filatură în București, în 1805; primele culturi în Ilfov, în 1863). –

2. Fibră de bumbac. –

3. Vată.

– Mr., megl. bumbac, istr. bubmǫc. Din latina tîrzie bombax sau *bombacum (Pușcariu 236; REW 1202; DAR). Este cuvînt comun majorității limbilor europene; prin urmare, este greu de stabilit proveniența sa în limba română Diez, II, 8, îl derivă din latina bombyx, al cărui rezultat ar fi fost diferit. *Bombacum (rezultat al unei contaminări a lui bambax cu βόμβυξ) este un etimon posibil (DAR, Byhan, Jb., VI, 201), conform bombacium › italiana bombagio, bambagio. Cihac, II, 33, crede că este de origine limba slavă (veche) (limba sârbă bùmbak, bòmbak, limba bulgară pam(b)uk, conform albaneză pumbak, pambuk, în limba maghiara pamuk). Totuși, derivat este dificilă în acest sens, datorită accentului în limba sârbă; astfel încît Candrea, Elementele, 407, consideră că, dimpotrivă, limba sârbă provine din limba română Roesler 500 și Șeineanu, II, 63, îl derivă din limba turcă pam(b)uk, de unde provin limba bulgară, albaneză și în limba maghiara; persistă însă aceleași dificultăți fonetice. limba română nu coincide cu nici una din formele menționate aici, ci pare a fi rezultatul unui amestec al temei romanice (bomb-) cu terminația turco-slavă (ak), fără a se putea determina mai îndeaproape elementele contaminării. derivat bumbăcar, substantiv masculin (bumbac, plantă; lucrător care se ocupă cu torsul firelor de bumbac; negustor de țesături de bumbac); bumbăcăriță, substantiv feminin (plantă ciperacee, Eriophorum angustifolium sau E. Latifolium); bumbăcel, substantiv neutru (fir de bumbac); bumbăci, verb (a umple cu bumbac; în argotic, a bate, a pedepsi sau a fura, a șterpeli); bumbăcos, adjectiv (moale, gingaș, elastic).