Ce înseamnă a atinge pe cineva unde-l doare?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a atinge pe cineva unde-l doare": a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut, jenant pentru interlocutor

" Intre timpi, si cai, si oameni...
Vant rapus. Si manzu-n spume, Navalise-n coama cerul, Si mi-l aratase lumii, Copiat dintr-o durere. Iar pe el porneau sa cearna Goluri mari din golul stepei, Si-l durea matern in carne Saua lui din pielea iepei...
Of, da manzul era cal Smuls din propria fiinta. Laptele din buze-oval I-a facut de piatra dintii. Si s-a rasucit la om, Alinand in el necazul, Insa omul era domn Si i-a sfartecat grumazul. Of, si cum am plans atunci,"
Mantui poezie de Anatol Codru

" Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat sa-si face pui Intr-un cuib al nimanui. I-a spus lumea: nu se poate Sa te dai, asa, de-o data, Cand o mana-o vrea, si-o cata Alta mana mai pe alta. Floare dintr-o maracine, Care infloreste bine Numai cand o tine-n mana, Ea nici a-nteles ca-i sluta Treaba, daca o saruta Gheorghe ca pe-o alauta. El, fecior de om nauc, Parca-si puse boii-n jug, De-a arat pana la fund Dorul fetei al zalud... ...Eu acuma, ce sa fac? — Blestem cucul in copac, Cosand lacrime pe-un ac, Sa-i insir margele — lui, Dragului, al Gheorghelui, Care nu-i si-al orisicui In cuibul, al nimanui...
Graiesc florile pe-afara, Ca scapasi din subtioara De trei zile cate-o floare, Cand ai scris cu ele-n gand Trei ulcioare de pamant, Care s-am implut plangand. Caci in lutul lor facea Sa se narue o stea, Care-n umar ma durea. Eu am mers pe jos, mai, mai. Doua dealuri si trei vai Pana la genunchii ei Si i-am spus ca-ntr-un ulcior, Cel dintaiul, e cu dor Limpede ca un izvor, Si-n al doilea, ca se are Pusa-alaturi cu o floare, Inima care ma doare. Cel de-al treilea plin e ochi De facut si de deochi Cu blestemul la un loc. Insa ea bine-a vazut, C-a fost cantul meu durut, Ars in vasul cel de lut. Si-a turnat in trei pahare Doua lacrime si-o floare, Cand o plange omul mare. Si mi-a zis sa beau de primul, Si beau primul ca strainul,

Ca sa nu ma vada nime. Si-am baut otrava toata, C-a ramas si jumatate, Sa o beu si alta data, Cum si tu puteai s-o bei... Pe trei dealuri si trei vai Ma dureau genunchii tai...
Fir de carte, iarta-ma,"
Boccacio poezie de Anatol Codru

DUREÁ, persoană 3 doáre, verb

II. tranzitiv (Complementul indică omul sau altă ființă și este, în același timp, subiect logic)

1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «în», «la», «după», indicînd locul bolnav) A simți durere. Nu știe ce are de îl doare după ureche. ISPIRESCU, L. 345. Dănilă crăpa de durere! dar oricît îl durea de tare, el tot își ținu inima cu dinții. CREANGĂ, P. 58. Rău mă doare-n piept și-n spete De pușcă și de unelte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 303. Fiecare știe (sau se leagă) unde-l doare (= fiecare își cunoaște, mai bine decît altul, nevoile).
       • Expresia: A atinge pe cineva unde-l doare = a spune cuiva în mod intenționat ceva neplăcut, supărător, dureros; a aduce în discuție un subiect neplăcut, jenant pentru interlocutor. (Familiar) Mă doare în cot (sau în spate) vezi cot, spate.
♦ (Subiectul gramatical este o parte a corpului, o rană, o lovitură etc.) A produce (cuiva) durere. Loviturile îl dureau pînă-n creieri. CAMILAR, N. I 222. Cînd deschise ochii și întoarse urechea, își simți amorțită carnea. O dureau toate mădulările, n-avea putere să miște un deget. SADOVEANU, P. M. 243. Trana a Stanchei, pe care picioarele n-o mai duruseră, se desprinsese din joc. MACEDONSKI, O. III

12. Dar deschideți poarta... turcii mă-nconjor... Vîntul suflă rece... rănile mă dor! BOLINTINEANU, O. 33.
       • (Poetic) Mă dor de crudul tău amor A pieptului meu coarde, Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172.
       • figurat Săracă inima mea, Iar începe-a mă durea; Nu mă doare de durere, Mă doare de vorbe rele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 188.
       • Expresia: A-l durea (pe cineva) inima (sau sufletul) = a-i părea (cuiva) rău, a fi mîhnit, a-i fi jale, a i se rupe inima. Mă durea inima și-mi simțeam ochii ușor învăluiți; dar, călare pe Harap și cu două pistoale în brîu, ce durere și ce lacrimi pot oare să țină mult, la douăzeci de ani! GALACTION, O. I 78. Dar ce plîng romînii oare? Sufletul de ce îi doare? Plîng un mîndru frățior. ALECSANDRI, P. II 81. Nici capul nu mă (sau te etc.) doare = puțin îmi (sau îți etc.) pasă.

2. figurat (Subiectul gramatical este un fapt, o întîmplare etc.) A produce (cuiva) o suferință morală; a mîhni, a întrista. Îl durea plecarea bătrînului. POPA, vezi 179. Toți îmi dau bună ziua respectuoși, fiindcă mă văd bine îmbrăcat și mă cred fără îndoială un fir de oficialitate. Lucrul acesta mă doare, mă doare pînă la lacrimi. SAHIA, N. 16. Înnorat degînduri, stete Soarele, că l-au durut Vorbele-ngîmfatei fete. COȘBUC, P. II 84.
       • (Despre persoane; întrebuințat, rar, și la persoană 1 și

2) Ne doare c-a fost scris așa, Ne dori mai rău cu jalea ta. COȘBUC, P. I 150. Cu focul blînd din glasu-ți tu mă dori și mă cutremuri. EMlNESCU, O. I 155.

– Forme gramaticale: persoană 2 (rar) dori, persoană persoana a treia plural: ei / ele dor.