Ce înseamnă a asemăna o clădire cu pămîntul?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "a asemăna o clădire cu pămîntul": a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea sau una cu pămîntul

" Desigur, poetul zambeste acum ascuns; el, ca toti semenii lui, n-are nevoie si rade de succesul moral: pe acesta il are, mai mare decat l-ar putea gasi altundeva, in puternica si nobila lui constiinta de artist; si astfel, daca nu-l dispretuieste chiar, venind de la altii, cel mult ii este absolut indiferent. Ceea ce-l poate afecta intr-un mod placut nu e decat un succes material. Dar pentru noi, cestilalti, cari nu ne putem bizui pe atata talent, cari nu putem gasi prin increderea-n noi insine virtutea de a nesocoti aplauzele - pentru noi e cu totul altfel.
intr-adevar, noi literatii, in genere, nu ne putem tagadui starea noastra de inferioritate sociala. Oricat de putin talent am avea noi, oricat de putin folositori am fi societatii noastre, aceasta stare de inferioritate ne produce un fel de depresiune morala care s-ar asemana cu mahnirea unui copil nevoias intre atatia alti copii procopsiti, tolerat la coada mesei, in intimitate, si exclus de la orice reprezentatiune de dignitate a familiei. Si asa, noi, cari facem profesiunea literara, obicinuiti cu atata lipsa de consideratie din partea societatii noastre, obicinuiti cu atata nesocotire, as putea zice chiar dispret, din partea tutulor fratilor din alte profesiuni liberale, cari stau la carma miscarii publice, cum sunt avocatii, medicii, tehnicii, oameni de afaceri - toti, in genere, oameni politici; noi, deprinsi a juca in societate un rol sarac si umilit adesea pana la a parea chiar neonest, trebuie sa consideram ca ni se face o mare favoare cand ni se intinde, cu oarecare bunavointa, o mana, fie amestecata acea oarecare bunavointa cu oricata mandrie. Cand, mai ales, din inaltimea unei marete institutiuni publice se arunca unuia dintre noi, cat de in treacat, o privire binevoitoare, trebuie sa ne simtim cu totii maguliti si incantati si sa fim recunoscatori.
"
Cuvant rostit la banchetul in onoarea lui G. cosbuc poezie de Ion Luca Caragiale

ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, verb

I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu» sau, mai rar, la dativ)

1. reflexiv A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni.

2. tranzitiv A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261.
       • reflexiv pasiv Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243.
       • reflexiv (În forma asămăna) Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177.

3. tranzitiv (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (reflexiv pasiv) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa.

I. IONESCU, M. 318.
       • Expresia: A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri verb reflexiv:emea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99.

– Variantă: asămăná, asámăn, verb

I.