"
Cocosul, junghiat, manji cu sange
Drumetl ce-i servise drept calau. "
Cocosul poezie de Marin Sorescu
"
Nici arta fara inteles, nici intelesul fara arta nu pot placea. Se poate face cu talent arta pentru toate intelesurile, fie cele mai primitive, arta adevarata, egal de viabila, si deci egal de stimabila si de admirabila ca oricare alta arta adevarata. Un vicleim bun, un teatru de Vasilache bun sunt niste incantatoare productii de arta; oricarui spirit sanatos trebuie sa faca placere. Iar o capodopera clasica, tradusa intr-o limba chiauita si pocita si jucata prost, oricat ai decora-o cu titlu de arta nationala, va ramanea o productie ibrida.
Reprezentarea acestei pocituri va fi, pentru cea mai mare parte dintre spectatori, cari nu cunosc originalul literar, o canoneala absurda: vor iesi oamenii de la teatru cu un sentiment analog aceluia ce l-ar avea dupa ce ar fi fost osanditi sa mestece si sa clefaiasca mereu patru ceasuri calti, pana li s-ar fi inclestat falcile. Iar pe acei mai putini, pentru care originalul literar va fi o veche cunostinta, reprezentarea nenorocita ii va umplea de dezgust si de mahnire, mai cu seama daca vor fi avut vreodinioara norocul sa fi vazut piesa executata omeneste pe undeva pe unde arta, in loc sa ceara cu umilinta de sluga ingaduiala si incurajare, porunceste cu siguranta de stapan, multumindu-se a fi si a se numi arta, fara a se mai manji pe obraz cu vreo stampila, fie aceea chiar nationala". Arta este suverana; ca toti suveranii, n-are nevoie de pasus1 cand intra pe granitele ei. E destul sa-si arate fruntea augusta: toti trebuie s-o plece pe a lor si sa arunce flori si prinosuri in calea mandrei si nobilei stapane.
La cate spun eu, stiu ce raspund barbatii gravi, oamenii seriosi de cultura, cari gandesc tot atat cat gandeste aparatul de la telegraf de pe care se deapana panglica de hartie:"
Teatrul national poezie de Ion Luca Caragiale