Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
CRÁTIȚĂ, cratițe, substantiv feminin Vas de formă rotundă, de metal, pămînt sau tuci, cu marginile de sus răsfrînte, cu două toarte, în care se fierbe sau se prăjește mîncarea. Învîrtea cu-o lingură, de lemn prin cratița în care sfîrîia rîntașul. BENIUC, vezi 37. Prunele sfîrîie tare-n cratiță. CARAGIALE, O. I 153. Ici o oală, colo o cratiță! SLAVICI, vezi P. 90.
♦ Conținutul acestui vas. Fu o adevărată babilonie pînă începură să sfîrîie cratițele. AGÎRBICEANU, S.P. 35. ...