Ce înseamnă A umbla sau a alerga, a aștepta, a veni etc. cu limba scoasă ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A umbla sau a alerga, a aștepta, a veni etc. cu limba scoasă ": A alerga sau a umbla, a veni, a aștepta cu mare nerăbdare, agitat Expresia în context: Câți sunt cu averi mari, cari aleargă după pensie cu limba scoasă. (citat din Vasile Alecsandri) Toți alerg cu limba scoasă După slujbele de stat; Chiar o boală lipicioasă De români s-a aninat. (IDEM) Se zicea că umblă cu limba scoasă să se mărite… Dar unde-i fata, tânără ori bătrână, care nu dorește să se mărite? (citat din Liviu Rebreanu) – Dar la cumpărat cine te-a chemat? Si ai umblat cu limba scoasă! sări din nou Toader. (IDEM)

" Sa scrii pentru-a noastra slava, ca toti sa ne laudam,
Cati o limba romaneasca astazi intrebuintam.
Stii prea bine ca talentul este de la ceruri dat"
Dlui grigorie alexandrescu poezie de Alecu Donici

" In gatleju-i paseri rare se ingana-ncet cu merle,
S-orice limba amuteste, s-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin si perle."
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

LÍMBĂ, limbi, substantiv feminin

I. Organ musculos mobil care se află în gură, fiind principalul organ de percepere a gustului și servind și la mestecarea și înghițirea alimentelor; pentru om este și organul principal de vorbire și de rostire a sunetelor. În frunte alergau solemn, cu limba scoasă, opt ori zece dulăi. GALAN, B. I 239. Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presară cu sare. CREANGĂ, P.

13. Focul pilpăie mereu, Roș ca limba unui zmeu. ALECSANDRI, P. A. 94. Limba boului e lungă, dar nu poate să vorbească, se spune despre cineva care știe multe, dar e silit să tacă ...