Ce înseamnă A tăcea sau a nu blești din gură Mai ales pe un ton amenințător, în construcții cu «a tăcea» sau cu alte verbe la imperativ ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A tăcea sau a nu blești din gură Mai ales pe un ton amenințător, în construcții cu «a tăcea» sau cu alte verbe la imperativ ": A nu (mai vorbi) deloc Expresia în context: Tăcu din gură și înghiți rușinea. (P. ISPIRESCU) – Tine-ți gura! Să nu-ți aud gura! Să nu mai scoți o vorbă din gură! Ia tacă-ți gura, măi Gerilă. (citat din Ion Creanga) Baba era umflată cât o bute și nici nu putea blești măcar din gură. (IDEM) – Tacă-vă gura, mojicilor. (citat din Vasile Alecsandri)

" S-orice limba amuteste, s-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin si perle.
Sa bei viata-n el e dulce sau sa bei sleirea fortei..."
Vasul poezie de Alexandru Macedonski

" Pe cand mai mare e vartejul,
Uscandu-mi gura si gatlejul,
Ma pun, si trag o hora lata."
Noaptea neagra poezie de Alexandru Macedonski

GÚRĂ, guri, substantiv feminin

I.

1. Cavitatea din partea anterioară și inferioară a capului oamenilor (mărginită în față de dinți și buze, iar în partea de dinapoi de începutul gîtului); (prin restricție) buzele și deschizătura dintre ele. Toți, ascunși care prin tufiș, care prin șanțul de lîngă drum, stau ca chinuiți de friguri, cu gura crăpată și cu urechile ațintite spre zgomotul de tropot de cai. BUJOR, S. 152. Le-am lăsat și eu pe fete să rîdă, pînă li s-a duce gura la ureche ...