eSursa - Dictionar de sinonime



Ce înseamnă A-și freca sau a-și roade, a-și toci coatele pe băncile școlii (popular şi familiar) ?

Care e A-și freca sau a-și roade, a-și toci coatele pe băncile școlii (popular şi familiar) ?


CONSULTĂ DEX SINONIME
Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A-și freca sau a-și roade, a-și toci coatele pe băncile școlii (popular şi familiar) ":
A face studii îndelungate

Expresia în context:
Dacă nu mi-ați fi luat cu pripă vorba din gură, vă spuneam tocmai că este în numele acelor tineri care împreună cu mine și-au frecat coatele pe băncile școlii, care împreună cu mine au intrat în viața publică […] (GH. BUZATU)



Nu e vorba aici de preșcolari absorbind ca un burete cuvintele și gesturile părinților, ci de elevi care și-au tot tocit coatele pe băncile școlii […] (DANIEL CRISTEA-ENACHE)



Noi n-am avut nici măcar curent electric, am învățat la lumânare și ne-am ros coatele pe băncile școlilor ca să ajungem aici! (IRINA PETREA)

în contexte (DERC)



D – N al II-lea




Ce inseamna expresia      Alte expresii înrudite sau asemănătoare
Ce inseamna expresia      ă in literatură

" ori peste umar ul dre pt,
Pe care-l freca pe sub piept.
Unora le spunea din gura,"
Tudora poezie de Ion Vatamanu

" Cei doi copii mai marisori se detera citiva pasi indarat si incremenira. Mezinul, nestiutor, prinse prilejul si-si lua odorul inapoi, virindu-l repede in sin. Nimeni nu mai indraznea acum sa se apropie de el. Era tabu.
La tipetele inversunate ale fetei, alerga speriata mama, crezind ca s-a aprins casa. La inceput nu pricepu nimic. Vorbele se imbulzeau si se incilceau involburate la gurile baietilor, inca fier-bintati de sfada. Fata, ingalbenita si ametita de spaima, tremura toata si se freca de zor cu scuipat pe degetele cu care apucase jigadina, tara sa poata desclesta gura. Numai Prislea sta linistit, cu mina in sin srrinsa pe pretuita curelusa.
"
Sarpele Aliodor poezie de Vasile Voiculescu
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FRECÁ, frec, verb

I. tranzitiv

1. (Uneori complementul e urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu», arătînd instrumentul) A mișca forțat un corp pe suprafața altui corp cu care este în contact. Apucă un număr de spice, le frecă în palmă. CAMILAR, TEM. 207. Vitoria oftă și-și frecă domol ochii cu palmele, potrivindu-și broboada. SADOVEANU, B. 117. Găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș... îl freacă pe dinăuntru cu... buruiene mirositoare și prielnice albinelor ...