Ce înseamnă A se învoi din preț sau asupra prețului ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A se învoi din preț sau asupra prețului ": A se pune de acord asupra prețului Expresia în context: Domnule judecător, răspunse boiangiul, omul acesta mi-a adus în adevăr un brâu ca să il vopsesc, și mi-a zis să nu il fac nici roșu, nici galben, nici verde, nici albastru, nici negru, nici fistichiu etc. și ne-am învoit din preț. (P. ISPIRESCU) Vă veți învoi amândoi asupra prețului ca doi oameni de onoare ce sunteți. (citat din Mihai Eminescu)

" Pe urma se asternu iarna, cu vifornite prin care trebui sa-si calauzeasca cioporul, si sosi Craciunul, cu vacanta. Scoala ramase pustie; ciinele si invatatorul - mihniti Ca sa-si treaca de urit, baciul se puse sa-i faca un adapost impotriva gerului, din niste scinduri alcatuite ca o cutie rasturnata cu fundul in sus, asternuta cu fin.
- Ai sa dormi tu aici, mai Ciobanila, imparateste, il indemna el dupa ce sfirsi. Si-l viri cam cu sila. Ciinele nu stete nici un minut. Iesi la zapada si nu se invoi in nici un chip cu capacul acela care-l inabusea Dimineata il gasi tot in pridvor, facut colac la usa.
- Hei, cu sarica ta miloasa, iti da mina sa mii afara si stapinul nu mai starui, il lasa in ale lui. Dar ciinele tinjea, se posomorise. Ca sa-l mai insenineze, il lua in ziua Nasterii Domnului la"
Ciobanila poezie de Vasile Voiculescu

" In cancelaria spitalului medicul le-a explicat ca nu poate fi vorba de sarpe. E probabil un ulcer stomacal sau mai degraba un cancer foarte repede crescut si inoperabil.
Dar la insistentele prefectului, fiu al poporului, care auzise si el acolo in satul copilariei multe asemenea povesti, medicul se invoi sa faca o operatie de explorare. Si cum era un tinar nu numai cu stiinta, dar si cu suflet, se hotari sa purceada la o indoita operatie: una asupra stomacului si in acelasi timp alta asupra inchipuirii, asupra moralului bonavei, obsedata de gindul sarpelui. Era el insusi foarte curios de rezultat.
"
Sarpele Aliodor poezie de Vasile Voiculescu

ÎNVOÍ, învoiesc, verb IV.

1. reflexiv reciproc. A face cu cineva o învoială, a ajunge la o înțelegere, a cădea de acord. Dar, ca să nu mai știe satul, Putem ușor a ne-nvoi: Tu lasă-n pacoste vînatul, Căci eu renunț de-a pescui. COȘBUC, P. II 175. Se învoiră să se ia la luptă dreaptă. ISPIRESCU, L. 87. Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață verb reflexiv:eo cîțiva din nobilii prinși... se învoiră apoi a amîna pentru cîtăva verb reflexiv:eme moartea unora dintr-înșii ...