Ce înseamnă A se deochea vremea despre vreme ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A se deochea vremea despre vreme ": A se strica, a se înrăutăți brusc Expresia în context: -  Așă-i că s-a deocheat vremea? zise unul dintre plăieși oftând. Mă miram eu să fi mâncat lupul iarna asta așa de în pripă. (citat din Ion Creanga)

" Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat sa-si face pui Intr-un cuib al nimanui. I-a spus lumea: nu se poate Sa te dai, asa, de-o data, Cand o mana-o vrea, si-o cata Alta mana mai pe alta. Floare dintr-o maracine, Care infloreste bine Numai cand o tine-n mana, Ea nici a-nteles ca-i sluta Treaba, daca o saruta Gheorghe ca pe-o alauta. El, fecior de om nauc, Parca-si puse boii-n jug, De-a arat pana la fund Dorul fetei al zalud... ...Eu acuma, ce sa fac? — Blestem cucul in copac, Cosand lacrime pe-un ac, Sa-i insir margele — lui, Dragului, al Gheorghelui, Care nu-i si-al orisicui In cuibul, al nimanui...
Graiesc florile pe-afara, Ca scapasi din subtioara De trei zile cate-o floare, Cand ai scris cu ele-n gand Trei ulcioare de pamant, Care s-am implut plangand. Caci in lutul lor facea Sa se narue o stea, Care-n umar ma durea. Eu am mers pe jos, mai, mai. Doua dealuri si trei vai Pana la genunchii ei Si i-am spus ca-ntr-un ulcior, Cel dintaiul, e cu dor Limpede ca un izvor, Si-n al doilea, ca se are Pusa-alaturi cu o floare, Inima care ma doare. Cel de-al treilea plin e ochi De facut si de deochi Cu blestemul la un loc. Insa ea bine-a vazut, C-a fost cantul meu durut, Ars in vasul cel de lut. Si-a turnat in trei pahare Doua lacrime si-o floare, Cand o plange omul mare. Si mi-a zis sa beau de primul, Si beau primul ca strainul,

Ca sa nu ma vada nime. Si-am baut otrava toata, C-a ramas si jumatate, Sa o beu si alta data, Cum si tu puteai s-o bei... Pe trei dealuri si trei vai Ma dureau genunchii tai...
Fir de carte, iarta-ma,"
Boccacio poezie de Anatol Codru

"
Ca-ntr-un deochi pe sine se masoara
un licar dinspre tine ca de astru -"
Cand capra neagra fata pe obcine poezie de Emil Lazarescu

DEÓCHI substantiv neutru

1. (Și în forma regională diochi) Putere magică, pe care superstițioșii o atribuie unor oameni, de a îmbolnăvi pe cei asupra cărora își fixează privirea (cu mirare,çu admirație sau cu intenția de a face rău). Mă doare capul. Băiatul cu prăjitura... Ce ochi!... Oare să fi existînd deochiul? CARAGIALE, O. II

13. Abie zis-au, și pe loc, Ca un fulger viu de foc, Crunt diochiul au ajuns Pe copii și i-au străpuns! ALECSANDRI, P. II 184.

2. Efectul privirii care deoache, boala, răul pricinuit de ea ...