"
Si presimtirea Invierii
Le face
inapoi sa fuga.
Credinta inimii le spune"
In dimineata duminicii poezie de Alexei Mateevici
"
Pe care il iubim plenar Si cu-o anapoda candoare, — Sa vrem, sa nu
stim ca il doare La amputatele picioare, Pe harta-un reumatism barbar —
A doua jumatati de Tara Zvarlite lumii pe cantar. O, Doamne, inapoi
ne vrem. Cu toata voia de la sine, Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand
induram In bezna stropul de lumina, Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ce ne-ameninta,
ne previne Ca vom fi liberi, puri si demni De cine suntem, ca in fine...
Starneste, Doamne, par pe noi, Salbaticeste-ne-nca-o data, Da-ne senzatia
ciumata, De puscarie si de gratii, Da-ne-ntunericul de-apoi, Ca n-avem tinere
de minte, Ca noi n-am fost nici inainte, Ca ne-am slutit la simtaminte,
Ca nu stim care ne e rostul, Ca ne-am dezis de ce-i al nostru, Ca-l facem pururea
pe prostul, Scandand cu flori, de la fereastra, Ca mama nu e mama noastra,
Ca e si slut, ca-i de naprasna,
Cu painea graiului pe masa. Sa ne stim liberi si acasa, Instrainandu-ne-nde
noi. O, du-ne, Doamne, inapoi, Du-ne-ndarat, du-ne cu sila, Da-ne conditia
umila De-urangutan sau de gorila, De jungla care urla-n noi, Cu toata voia de
la sine Sa fie rau, ca e mai bine, Ca-i mai usor cand induram In bezna
stropul de lumina Ce ne orbeste, ca-i un semn, Ca vom fi liberi, puri si demni
De cine suntem, ca in fine...
De rai, de lasi, de fiecine, Ne scuipa pestera-napoiL."
O, Doamne, noi, care acestia poezie de Anatol Codru