Ce înseamnă A pleca a frânge, a rupe, a asupri sau a muia, a tăia cerbicea cuiva ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A pleca a frânge, a rupe, a asupri sau a muia, a tăia cerbicea cuiva ": A supune pe cineva; a umili mândria cuiva Expresia în context: Supuneți cerbicea voastră sub jug, și să primească sufletul vostru învățătură; aproape este de cei care o caută. (BIBLIA) Trebuia să frângă cerbicea unui ispravnic necinstit. (citat din Mihail Sadoveanu) Să muiem cerbicea nelegiuitului. (P. ISPIRESCU) Boierii sunt răi ca să le plece cerbicea și să le smerească trufia, le trimitea ocârmuitori, oameni de acei însemnați cu pecetea păcatului. (C. NEGRUZZI)

" Stiti voi cate valuri se ridic pe mare Cand o vijelie sufla cu turbare? Astfel sunt la numar mandrii musulmani Ce-apara cetatea sclava de multi ani!
intr-un fluviu d-aur, soarele luceste Si pe coifuri, arme, focu-i straluceste. Stefan sta sub cortu-i impletit cu fir; Cetele Moldovei langa el desir.

Pasa dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri in argint lucrate, ii urmez pantirii ce pe cai in spume, Ca usoare vanturi, luneca prin lume. Calarasii tarii pe vanosi fugari, imbracati in zale ca batrani stejari, intre toti curtenii pasa cu mandrete, in vesminte d-aur, cu frumoase fete. Apoi toporanii de securi armati Si codrenii ageri si de toti stimati, Zisi si pieptul tarii, caci aveau chemare S-apere Moldova de ostiri tatare. Dupa dansii pasa sprinteni vanatori Renumiti in lupte ca sagetatori. Si tunarii tarii toti in negre poarte, Pestritate-n rosu, crud simbol de moarte. Mai veneau in urma osti de mercenari, Cei cu fruntea mica, ce se zic tatari. Unguri lati in spete, cu mustati stufoase, Lesi cu parul galben, cu cerbice groase, Apoi tighinenii si-alti republicani Pasa mai de laturi cu-ai lor capitani. Ei erau vasalii lui Stefan cel Mare Si veneau la lupta dup-a lui chemare. Cetele romane raur in campii Ca rauri de ploaie dupa vijelii.
Cu Stefan sub cortu-i capii toti s-aduna Ca sa randuiasca lupta impreuna. Unul d-intre dansii vorba a luat: — "Armia turceasca creste ne-ncetat. Dunarea tresare, geme sub povara

Si cu ne-ncetare varsa osti in tara."
Cetatea alba (AKERMAN) poezie de Dimitrie Bolintineanu

"
Oh, fecioara meretrice foarte gingasa-n cerbice din genunchii tai cu price isi fac arsice.
Unde esti divina manza cu coapsa incinsa-n panza"
Starosta poezie de Cezar Baltag

CERBÍCE substantiv feminin

1. (La animale și, mai rar, la om) Ceafă; grumaz. Boii... își potrivesc bine cerbicea în jug

– și pornesc, împlîntîndu-și picioarele ca niște țăruși de oțel. GÎRLEANU, L. 37. O osteneală zdrobitoare se lăsă pe cerbicea lui Zibal. CARAGIALE, O. I 290. Mergînd cu capul plecat ca să nu mă-nece vintui, începui să simț durere la cerbice, la frunte și la tîmple, fierbințeală și bubuituri în urechi. CARAGIALE, O. I 334.
       • Expresia: A fi tare de cerbice = a fi dîrz, neînduplecat ...