CONSULTĂ DEX SINONIME | |
Sensul expresiei este
|
Alte expresii înrudite sau asemănătoare |
ă in literatură "Cred ca-i placea si acestuia, ca un antipod dialectic al universalului sau altruism. Asa ca m-am lipsit sa pun, cum ma gindeam, egoismul lui - un dumnezeu, - in conflict inchipuit cu un adversar demn de el, cu Dumnezeu adevarat. " Un caracter poezie de Vasile Voiculescu " Adesea tot asa se pricep oamenii intre ei si pot intelege unul altuia sufletul. Se poate cineva numi oare adversarul unei idei, unei pareri, unei sisteme numai si numai pentru ca nu e in stare sa aiba, necum sa impartaseasca, o idee, o parere, o sistema? Dar daca nu pot avea, nici nu pot impartasi vreuna, va sa zica atunci sunt egal adversarul tutulor si oricareia; si daca, astfel, sunt adversarul oricareia, sunt prietenul oricareia alteia, contrarie aceleia. Care va sa zica, as fi in acelasi timp si prietenul, si adversarul oricarei idei, pareri, sau sisteme Dar asta ar fi absurd. Ei bine, nu! Orice idee, parere sau sistema, pentru mine e absolut, in sensul cel mai absolut, indiferenta. Nu o pot nici pretui, nici despretui, nici primi, nici respinge, nici aplauda, nici suiera. O idee, parere sau sistema, ori va trece pe dinaintea mea, ori va trece pe dinaintea unui par de telegraf, aceeasi urma va putea lasa. Ce poate sa aiba valoare si pret pentru mine este talentul, puterea cu care acea idee, parere sau sistema, cu desavarsire nule prin ele insele, se pot sustine si manifesta fata cu posibila mea iritabilitate intelectuala." Criticele lui gherea poezie de Ion Luca Caragiale |
Definiție din
ADVERSÁR, -Ă, adversari, -e, substantiv masculin și forme Persoană care luptă împotriva alteia, de obicei într-un proces, într-o luptă reglementară (sport, duel etc., vezi rival, verb reflexiv:ăjmaș, dușman) sau împotriva unei apucături, a unei concepții. Adversar al alcoolismului. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • Năzuințele democrației găseau... [în rege] un adversar de temut. COCEA, P. 28. Dacă nu impărțesc părerile cuiva, acela nu poate zice numaidecît că-i sînt adversar. CARAGIALE, O. III 270 (Glumeț) Povețe in privința timpului cînd se cuvine ca vînătorul să-și pună pușca și pofta în cui și să dea nevinovaților săi adversari un răgaz ... |