Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
defăimáre substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, PS. 42/12 / V: fai, faium, fam, ăm, desf, difaim / Plural: mắri / Etimologie: defăima] 1 (Înv) Îndepărtare cu dispreț și dojană a unei persoane Si: defăimat1 (1), (înv) defăimăciune (1), defăimătură (1). 2 (Înv) Subapreciere. 3 (Înv) Desconsiderare. 4 (Înv) Înjosire. 5 (Înv) Umilire. 6 (Înv) Detestare. 7 Vorbire de rău a cuiva Si: bârfire, defăimat1 (7), ponegrire, (înv) defaimă (1), defăimăciune (7), defăimătură (7). 8 Blamare. 9 Calomniere ...