Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
brăcinár substantiv masculin și neutru [Atestat: latina medievală / V: bărci, breci, brici / Plural: e, i / Etimologie: brăcire + -ar] 1 Ață (șiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a ițarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc Si: brăneț (1), brănișor (3). 2 (Pop; îe) A fi tare în A fi bogat. 3 (Pop; îe) A-l ține ul A avea curaj. 4 (Pex) Splină a calului. 5 Vergea de fier care unește coarnele plugului pentru a le întări. ...