Ce înseamnă A îmbuca două țevi ?

Sensul expresiei este

Dicționarul dă următoarea explicație expresiei "A îmbuca două țevi ": A le introduce una într-alta Expresia în context: Niște bolte ogivale ce se îmbucau între ele. (AL. ODOBESCU) Instalatorul a reușit cu greu să îmbuce cele două țevi.

"Paun al Firii lui Piturca, din comuna Vaca, se pomeni ca se trezeste intr-o dimineata foarte infumurat.
Starea nu-l buimaci, si-o agonisise el mai de mult. cand cu picatura, cand cu lingura, dar luat acu' asa pe nemancatelea Dupa ce-si dadu ocol cu ochii pana la degetul mic de la piciorul stang, se constata bucuros teafar si trufas. Sari apoi iute si ingrijorat din pat si imbuca ceva Ia repezeala, ca nu cumva sa-i prinda urechile vreun cantat de pupaza pe burta goala si sa-i trasneasca gura toata ziua. Contra neprevazutului se stropi totusi si cu ceva odicolon. Pe urma il prinse mirarea si banuiala ca nu poti fi fudul doar fata de obiectele, lucrurile neinsufletite din camera. Si alea putine, pentru ca lui, banii ce-i ieseau din socoteala ii depunea. Privi ingaduitor la putinul dimprejur si pana la urma se hotari sa-si plimbe sentimentul sau starea si s-o duca neaparat pana in satul natal. El sedea acuma tot intr-un sat, dar mai apropiat de calea ferata, cu statie, adica halta, asa ca putea auzi mai repede si duduitul si fluieratul locomotivei. Raspundea aici de un centru de cresterea viermilor de matase si, normal, si de taierea frunzelor de dud. Si, la el, infumurarea adunata cu picatura plecase nu ca la altii, cu nasul in sus, de sa nu-l ajungi nici cu stranutul, nici cu prajina, plecase cu fruntea si ochii pironiti mandru in jos. incat doar unul mai batran observase si aruncase: �Ce are, ba, asta de se uita asa fudul in jos, ca can' ar avea bocanci noi?"
Cam asa o porni spre satul natal, aflat dupa magura. Paun al Firii, de parca s-ar fi dus peste munti."
Toader si cinci sute poezie de Nicolae Velea

"
Pe o piatra, subt un pom, imbuca piine un om,
Si din pom un titirez "
Pe o piatra poezie de Tudor Arghezi

ÎMBUCÁ, îmbúc, verb

I.

1. tranzitiv A mînca (de obicei în pripă ce se nimerește, fără alegere). Dă-i ceva să-mbuce dumnealui, că vine de departe. DUMITRIU, B. forme 18. Se așeză să îmbuce din merindea ce și-o adusese. REBREANU, I 93. Se întoarse pe la prînz și după ce îmbucă ceva și văzu ce-i pe-acasă, luă săculețul și porni la hambare. DUNĂREANU, CH. 72. Să-mbucați ceva la noi și apoi vă-ți tot duce. SANDU-ALDEA, U. P. 43. După ce îmbucă ce bruma se găsi, își luă ziua bună și plecă ...