Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a
cocléț sn [Atestat: ȘEZ. VIII, 147 / V: cotléț smn, éte, cotléte, cotlét, cogléte, codl sm, corl smn, corléte, corlétiu, cotléj substantiv masculin / Plural: i și (mai rar) e/ Etimologie: nct] 1 Parte a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală. 2 (Pan; îf coclete) Ochiuri ale împletiturii de la ciorapi. 3 (Pex) Împletitură la ciorap. 4 (Pex; îf corleț) Scândură pe care se fac ițele. 5 Lemn ce se pune peste cârpa cu caș. 6 (Îf corlete) Frământător pe care se pune covata, când se face pâine ...